- Articol scris de un ardelean -
Streinismul cuibărit în familia noastră românească este răul care ne roade pe zi ce trece. În Ardeal românismul a existat peste 1000 de ani sub administraţia streină numai datorită faptului că alte neamuri nu şi-au putut găsi loc în o familie curat românească din Ardeal. În familiile revoluţionarilor ardeleni şi a tuturor luptătorilor de peste munţi nu se găsesc lighioane streine.
Sunt cazuri, dar foarte rare şi cei înrudiţi cu streinii sunt excluşi aproape de tot din societatea românească ardeleană. Acele puţine cazuri însă au stricat mult cauzei românești din Ardeal.
Lupta adevărată pentru desrobirea românilor din Ardeal şi flacăra națională a fost dusă și susținută cu mândrie de luptători născuţi din tată şi mamă români. Înstreinaţii prin sânge corcit, ca episcopul Mangra din Oradea, au trădat cauza românismului la prima ocazie.
Declaraţia cerută de contele Tisza în 1916 a fost semnată numai de români cu numele de Erdeli, Papp, Mangra, etc, etc. Să ştie că prin acea declarație să cerea intelectualilor români din Ardeal să renunțe la agitaţii, — declaraţia fost semnată de toți antiromânii! Românii adevăraţi au refuzat să o semneze preferînd fuga în vechiul regat sau suferința şi chiar jertfa.
Şi cine a câştigat şi cine a pierdut? Istoria vorbeşte!?
Românii adevăraţi au trecut prin lupte si suferinţe crâncene dar au învins... Înstreinaţii au traficat pe spinarea luptătorilor români dar au plătit la sfârşit cu învingerea totală!
Sunt sate în Ardeal unde nu s'a putut pripăși un picior de strein, este regiunea cea mai persecutată şi azi, numită „țara Moților“ unde streinii n'au putut şi nu vor pătrunde niciodată! Dar „Ţara Moților“ a dat pe marii revoluționari Horia, Cloşca, Crisan, Avram Iancu, Raţiu, Frâncu etc. etc. În jurul Blajului si Sibiului, românii sunt atât de exclusivişti de veacuri, că nici oamenii de serviciu în casă, gospodărie or la lucrul câmpului nu-şi iau din rândurile streinilor.
Aceste obiceiuri au rămas de veacuri, din tată în fiu, acestea au făcut ca românismul să existe trecând şi prin cele mai crâncene furtuni, au căzut jertfe, au fost traşi pe roată, dar idealul naţional a rămas pe plaiurile ardelene.
Chiar eu, înainte de a învăţa rugăciunea, am cântat „Deşteaptă-te Române“ sub frunza verde de stejar, căci în alte părţi ne observau „găinarii“ (găinari le ziceau românii din Ardeal jandarmilor unguri cari purtau pene de cocoş la capelă).
După marele război noi nu ne-am cunoscut şi nu ne cunoaștem nici azi. Acest lucru a permis tuturor aventurierilor să parvină pe arena politică.
Aşa să explică şi parvenirea unui polon, maghiar şi poate chiar si rutean? În Ardeal acest parvenit din mozaicul de nume: Corneliu-Tsela-Zelea-Zilinszky-Codreanu-Erdosy, desisur nu se putea ridica. El, prin apucături viclene, s'a ridicat pe spinarea altora fără program!
Mihail Stelescu, când a găsit că luptă cu un strein, l'a părăsit pe Bela-Zilinszky-Erdosy devenit peste noapte, Corneliu Zelea Codreanu.
Această despărţire ne-a interesat mult pe noi ardelenii. Am ascultat ambele părţi şi vă spun n'am înţeles nimic! — Codreanu spunea că el are dreptate, dar nu dovedea cu nimic — Mihail Steleseu, spunea că românismul poate fi propagat şi susţinut numai de către acei fii ai ţării cari sunt născuţi din tată şi mamă români, cinstiţi si vizionari.
Şi lupta a mers: — lângă Codreanu Erdosy au mers toţi avizii după putere şi toţi acei căror nu le place să muncească şi să înveţe. Luaţi o listă de legionari şi veţi găsi: șomer or student de 5—7 ani! Pe lângă Stelescu s'au alăturat oameni cu situaţii, muncitori si luptători români adevărați.
Guvernele au văzut un mare pericol în Mihail Stelescu și de aceia au încurajat pe Erdosy-Codreanu - Bela-Corneliu-Zilinszky-Zelea. Nu doar că vroiam binele ţării, or le era frică de polonezul parvenit! Prin încurajarea lui Codreanu, guvernele noastre căutau o compromitere a mişcărilor tinerei generaţii. Dar se pare că socotelile s'au încurcat căci Zilinszky, cu toată teroarea desfăşurată prin bandele de apaşi, n'a putut să acopere adevărul.
Ziarul lui Stelescu „Cruciada Românismului“, prin condeiul marelui erou al românismului, regretatul colonel Niculcea, a demascat originea „mitului“ Codreanu! Această demascare a produs o adevărată senzaţie în cercurile româneşti din Ardeal. Pe străzi, în cafenele, în societăţi pretutindeni se discuta îndrăzneala şi neobrăzarea parvenitului strein în fruntea unei mişcări care s'ar numi a tineretului. Eu însă spun apașilor:
Demascarea originei d-lui Bela-Corneliu-Zilinszky-Zelea-Erdosy-Codreanu, a fost văzută ca şi o sentinţă de moarte. Din Ardeal au început să vină pe adresa „căpitanului de brusturi“ scrisori prin care se spunea următoarele: Căpitane! — suntem pierduţi, nimeni nu ne mai dă un leu — Stelescu ne distruge, luaţi măsuri împotriva lui?
Și măsurile s'au luat; o bandă de asasini sadici l'au răpus pe Mihail Stelescu care a căzut sub tăişul bardei ca și Horia și Cloşca cari au fost traşi pe roată la Alba Iulia.
Omul a fost înlăturat. Dar ideea nu! Vestea asasinării tânărului deputat Mihail Stelescu a zguduit toate sufletele românilor ardeleni. Dacă Stelescu era asasinat înainte de demascare, poate nu trăgea atenţia opiniei publice, dar aşa Bela-Cornel-Zilinszky-Zelea-Erdosy-Codreanu, și-a atras ura tuturor ardelenilor descendenţi de familii cari au vărsat sânge pentru românism.
Numai haimanalele şi descreerații din Ardeal au aprobat gestul apasilor cari l'au răpus pe Mihail Stelescu.
Demascarea publicată în Cruciada Românismului nu povoca mult rău legiunei de apaşi, dar asasinarea conducătorului mișcării „Cruciada Românismului“ a provocat vânt și furtună.
Garda, cu toate formaţiile şi ordinele date de „căpitanul de brusturi“ va trebui să dispară. Însuş „căpitanul“ este asasinul formaţiunei sale de apași, ori politice?
Am fi noi nişte trădători ordinari faţă de neam și ţară si generaţiile viitoare ne-ar blestema amar dacă am permite o avansare la rangul de om politic a lui Bela-Cornel-Zilinszky-Zelea-Codreanu-Erdosy.
Trecutul neamului nostru cere acest lucru şi jertfele marilor eroi dispăruţi şi în viaţă cari prin luptele lor căpitani — generali — venerabili ne-au dat nouă spre moştenire o Românie care nu va putea niciodată, până ce va rămânea un român, să permită a fi condusă de un strein de neamul nostru.
Iată de ce va trebui să dispară „mitul“ Bela-Cornel-Zilinszky-Zelea-Erdosy-Codreanu-Brauner.
Grigore C. Gonza
Cruciada Românismului - Anul II, nr 90 din 13 septembrie 1936
Dacă doriți să distribuiți:
Înapoi la index