Mă opresc pentru a doua oară asupra încă unei probleme studențești, deoarece această studențime constituie un factor important în marea revoluție spirituală a românismului. De felul cum ea se manifestă, de atitudinea și caracterul indivizilor ce o compun, depinde scurtarea sau prelungirea drumului către ținta propusă.

O privire atentă îndreptată asupra ultimelor manifestări studențești nu ne îndrăgățește la prea multe speranțe, dacă tactica și atmosfera viciată în care se complace de un timp, nu va fi revizuită.

În 1922, studențimea se prezenta ca un bloc omogen, activând sub un singur steag — al ei propriu — exuberantă, dar sinceră, gălăgioasă dar neascultând decât de imperioasele comandamente ale unui românism nepoliticianizat.

Cu timpul mișcarea Cuzistă fracționându-se, studențimea s-a împărțit și ea în Cuziști și Codreniști, nu sprijinind, ci începând a activa direct.

Masa studențească care servea până mai ieri de manevră în mâinile Partidului Liberal, ale d-lui Iorga și alții, azi servește exclusiv interesele politice ale organizațiilor naționaliste.

Mi se va spune: nimic mai normal, doar să nu servească interesele comuniste și anti-naționaliste. De perfect acord.

Dar tocmai de la faptul cum aderă studențimea la aceste mișcări, pornește răul.

Ambele mișcări naționaliste se pretind antidemagogice, antipolițicianiste, anti-democratice și totuși educația care o dau prin practica organizațiilor studențești, este educație demagogică, politicianistă și deșănțat democratică.

Să privim puțin la organizațiile studențești. Se petrec aceleași faze și aceleași manifestări ca în politică de afară.

Pentru acapararea conducerii, să-i zicem guvern studențesc, organizațiile politice din care fac parte pretendenții, duc o campanie mai acerbă decât însăși la alegerile generale.

Cuziștii, Codreniștii, de curând și comuniștii, își depun liste, fac promisiuni, se bat, se înjură, își iau acte compromițătoare, aduc elemente electorale în ajutor, țin ședințe cu interminabile discuții, iar când «guvernul» s-a ales, victorioșii se duc la șeful politic, lând solemn raportul: «șefule, am învins».

A doua zi, ca orice guvern politic, conducerea Studențească începe prin a arăta «murdăriile» oamenilor. Plasează în locurile cele mai bune pe cei mai devotați partizani. Goana pe la ministere după subvenții începe nebună. Pentru cheltuirea justificată a acestor fonduri, se organizează congrese, adunări, deplasări de delegații, congrese ale Mișcării Studențești — D-l Titulescu trebuie să fie mândru de ciracii săi — baluri cu deficit, etc.

Fondurile, în fond, se duc pe anumite reuniuni vesele și în casele de bani ale organizației politice, care își are oamenii la putere.

Dacă «Guvernul studențesc» observă că într-o anumită facultate partizanii se împuținează, fac acel imediat la anumite societăți cu diferite nume care culeg aderenți, pentru a-i aduce apoi la matcă.

Dacă e nevoie de ceva mai mult, atunci anumite personalități se înscriu de formă la facultate, sau își aduc aminte că nu și-au dat doctoratul și se înscriu ca să conteze astfel ca studenți și să poată propaga ideea politică a partidului lor.

Cazuri autentice:

La începutul acestui an și-a cerut înscrierea la Drept D-l General Cantacuzino, cerere care însă a fost respinsă de Senatul Universitar, după cum îmi spunea cineva de la cancelaria facultății pentru faptul că nu avea bacalaureatul.

Azi în conducerea Uniunii Studenților Români Creștini, se găsește d-l Alex. Cantacuzino fost atașat de ambasadă, ani de-a rândul în străinătate, actualmente redevenit student, desigur la doctorat.

Mi se va spune: «dar bine, domnule, n-au acești oameni dreptul de a-și continua studiile, iar fiind mai «copți» să fie apți la conducere?»

DA! AU, DAR EU ȘTIU, ȘI CEI ÎN DREPT ȘTIU BINE CĂ O ȘTIU PRECIS, CĂ NU DIN DRAGOSTE PENTRU DOCTORAT SAU PENTRU CARTE SUNT ACOLO.

Acum dacă se face între studenți o mișcare profesională de către «opoziție» ca de exemplu ultima grevă de la Drept, Guvernul studențesc de exemplu: C. S. B., care observă că o reușită a opoziției îl poate trânti — ca și Camera de altfel — boicotează greva, dă comunicate prin care nu-și asumă nicio răspundere, învârtește șuruburi și la urmă un Gută Tătărăscu în miniatură, șeful guvernului, proclamă: «Opoziția din cauza incapacității ce o caracterizează — dacă e opoziție! — a dat faliment, noi luând mișcarea în mână, priviți laurii pe care i-am cules!»

Desigur că imediat încă o decorație înflorește pe piepturile bravilor miniștri în miniatură, acordată cu înaltă clemență de către șeful divin.

ȘI CÂND TE GÂNDEȘTI CĂ ACEȘTI OAMENI, CARE PRETIND CĂ MÂINE VOR DA O MORALĂ POLITICĂ NOUĂ ACESTEI ȚĂRI, CRESC GENERAȚII ÎNTREGI ÎN MOCIRLA UNOR PRACTICI DE CEA MAI JOASĂ SPEȚĂ POLITICIANISTĂ!

Studenții care practică azi atari moravuri în organizațiile lor, ce pot aduce mai bun mâine în organizația țării?

E vinovată această tinerime? Nu. Căci e îmbătată de vorbe umflate, de decorații și comandamente, fără să-și dea seama, că-și sapă credințele cu propriile lor mâini.

ARDEȚI IDOLII DACĂ MINT, CĂCI TRADAREA NU CONSTĂ ÎN A ARDE, CI ÎN A MINȚI.

MIHAIL STELESCU

Cruciada Românismului - Anul I, nr 9 de joi, 31 ianuarie 1935


Dacă doriți să distribuiți:
Telegram
WhatsApp

Înapoi la index