Dacă vii la Cernăuți pentru prima oară vei crede că ai nemerit greșit, trecând granița într’o țară străină. Pe străzi și’n cafenele vei auzi vorbindu-se cel mai mult «idiș». Românește vei auzi vorbindu-se la periferia orașului de niște oameni amărâți, lihniți de foame și șomeuri.
Șomeuri de lene, vor zice unii care au îndrăgit prea mult străinii și le descopere prea multe calități; nu! șomeuri din cauză că sânt români. Fiindcă fabricile, atelierele și magazinele fiind neromânești, nu angajează nici un muncitor și nici un meseriaș român.
Reprezentații teatrle la Cernăuți dau: Șmilovici, Leibovici, D-l Frenkel conferențiază la Casa Națională Evreiască. Da! domnilor internaționaliști, evreii au casă națională, iar noi, când cerem stat național ne săriți în cap și ne numiți huligani.
Chiar și Teatrul Național are o D-ră Preis, iar costumele în loc să fie confecționate de un meseriaș român, sânt date casei Sohner.
Iată cum elementul românesc a ajuns iobag în țara lui și cum străinii, cu sprijinul politicianilor corupți, sânt stăpânii orașelor și a hranei muncitorului român.
Pentru atâția «jidănași» cărora li s’a tras o palmă, mari umanitariști au țipat la ceruri, dar pentru această dominație străină, pentru acest «Stat în Stat» al evreilor nu țipă nimeni?
CORESPONDENT CERNĂUȚI
Cruciada Românismului - Anul I, nr 9 de joi, 31 ianuarie 1935
Dacă doriți să distribuiți:
Înapoi la index