Cine'n cale mi te scoase
Ah! intra-i-ar boala'n oase...
Trupu-ţi svelt, în legănare,
Cată 'ntruna desmierdare...
Șoldurile 'n mişcări line,
Șerpuiesc formele pline...
Când mergi sprinten, căprioară,
Sau te prind de subțioară,
Pergamuta ţâţei tale
Joacă 'n ritm de geamparale!
Mâinile îți sunt şi ele,
Vrăjitoare ca de iele,
Că de cumva mă alintă,
Inima-mi pocneşte, flintă.
Părul tot ți-este lumină
Cu mireasmă de sulfină!
Nasul, mic, în tremurare
Se obrăzniceste 'n soare.
Şi în ochii tăi, — ce ochi!
— Nu le fie de deochi, —
Porţi sclipiri de foc ciudate
Cu năravuri blestemate!...
Gândul ţi-este la găteală..
Glasul ți-este o momeală...
Iar când râzi, — bătu-te-ar pofta, —
Sufletu-ţi dansează polca!
Şi te-aș strânge, de te-aș frânge,
Mușuroi de nervi și sânge,
Că'mi faci viața cu pricină,
Dulce pui de curviştină!...
------------------------------------
Cine mi te-a scos în cale,
Zacă, să nu se mai scoale...
CONSTANTIN BĂRCĂROIU
Cruciada Românismului - Anul I, nr 45 de vineri, 18 octombrie 1935
Dacă doriți să distribuiți:
Înapoi la index