Nu mă mai înveselesc cântările
Ca altă dată...
Privirea ochilor imi e
Mereu întunecată
Și'n adâncal sufletului,
Simt veninul geamătalui
Ce-l scoate 'ngenuchiata gloată.
Tăcut mă opresc,
Din când în când în loc
Și sufletul mi-ascult,
Şi parcă îl aud cum jalnic plânge
Şi simt din ce în ce mai mult
Cum se aprinde 'n el un foc,
Si nu-i pe lume nici o apă
Pentru a-l stinge.
Dar pentru-atâtea suferinți
Nu găsesc leac
În tristul veac
Ce îl trăim,
Decât scrâşniri din dinţi,
Şi pumnii strânşi,
Asa cum fac toţi cei învinși.
VOICU COJOCARU
Cruciada Românismului - Anul II, nr 52 de vineri, 6 decembrie 1935
Dacă doriți să distribuiți:
Înapoi la index