Se spune că din toate categoriile vieţuitoarelor, speța umană ar fi cea mai nobilă.
Cele zece bestii de speță umană care au ciuruit cu gloanțe şi apoi au ciopârțit cu toporul pe Mihail Stelescu, imobilizat într'un pat de spital, cu febră şi numai la câteva ore după executarea unei operațiuni chirurgicale, răstoarnă teoria de mai sus. Nu există cuvinte în nici un vocabular care ar putea caracteriza isprava acelor zece rătăciți. O asemenea bestialitate nu s'a văzut încă în epoca modernă a acelor popoare care se numesc civilizate.
În toate revoluțiile s'au înfăpuit orori, dar pretutindeni, atât biserica cât şi spitalul, au fost respectate.
Dece aceste bestii nu l'au împuşcat pe Mihail Stelescu în stradă sau undeva unde ar fi putut şi dânsul cel puțin să riposteze?
Aceste bestii au hoinărit zile intregi prin Bucureşti căutând pe Mihail Stelescu, găsindu-l de multe ori, dar neîndrăznind să-l atace pe stradă sau în vreun local, deoarece atunci funesta ispravă ar fi fost însoțită de oarecari riscuri şi pentru ele.
Bestiile au repudiat până si umbra riscului. Bestiile s'au constituit in ceată şi în ceată au descărcat revolverele asupra unui bolnav imobilizat întrun pat de spital.
In corpore, bestiile s'au predat apoi parchetului pentru a încerca astfel să demonstreze şi altor rătăciți, eiusdem farinae, acel „cavalerism“ şi acea „vitejie“ cu care se mândresc.
Mihail Stelescu a repudiat întotdeauna violența. De pe patul său de suferință, încă cu două ore înainte de înfăptuir-a acelei bestialități, Mihail Stelescu a recomandat cruciaților săi cu insistență abținerea dela orice acte de violență față de oricine, chiar faţă de acei care, în mod vizibil, îl urmăreau zi şi noapte, ca o ceată de lupi turbați.
Pe terenul spiritual, evident că lupta între Mihail Stelescu şi duşmanii săi de moarte, a fost inegală. Faţă de însuşirile sale excepționale, logica lui strânsă, loialitatea în luptă (toate articolele sale rămân o stâncă de dovezi) inferioritatea adversarilor pe teren spiritual a rămas prea vizibilă.
Repudiind lupta elegantă şi loială, acești distinşi cavaleri au recurs la revolvere și la topor pentru a suprima astfel pe Mihail Stelescu într'un pat de spital fiindcă il considerau adversar periculos.
Profund revoltător rămâne pentru cel mai modest cugetător al speciei umane, atitudinea unor anumite autorităţi, dar mai ales, atitudinea unei anumite prese, în legătură cu acest incalificabil asasinat.
In definitio, lăsând lupta politică la o partie, Mihail Stelescu, tânăr cum era, a fost un gazetar distins, un creator de mare talent (în sesiunea parlamentară 1932—33 discursurile şi intervențiile benjianimului Camerei Deputaițlor, Mihail Stelescu, au făcut senzaţie) şi în puținii ani de când a eșit în evidență, a ştiut să se impună tuturor.
Recent a apărut la Londra o carte scrisă de marele gazetar şi scriitor american Gunther despre situaţia politică in Europa. Această carte, „Inside Europe“, a avut cel mai mare tiraj din toate cărțile apărute în ultimii ani pe piaţa mondială. S'au vândut în câteva luni de zile peste două milioane de exemplare. Autorul se ocupă şi de situația politică din România şi de oamenii ei politici. Toţi sunt aspru criticaţi afară de Iuliu Maniu şi un tânăr luptător al românismului — de mare viitor cum spune autorul — Mihail Stelescu.
Cum se face oare că în contrazicere cu opiniile unei părți din oficialitatea noastră, care a considerat asasinarea lui Mihail Stelescu mai mult un fapt divers, marea presă mondială, de toate nuanțele politice, s'a ocupat şi se ocupă intens de acest „fapt divers“?
În România de astăzi bântue un val de nebunie.
Nimic fiind etern, şi acest val va trece. De pe urma criminalilor şi bestiilor incapabile să lupte loial pe teren spiritual, care au terorizat şi măcelărit un timp cu revolvere şi cu toporul pe adversarii lor, nu va rămâne decât praful disprețului şi al uitării.
În schimb, figurile victimelor, in speță figura eroului Mihail Stelescu, va rămâne eternă pentru generațiile viitoare o făclie a adevăratului românism desinteresat şi constructiv pentru care a luptat dela vârsta fragedă de 12 ani şi pentru care s'a sacrificat integral.
Acelor prost informați le spunem doar atât. Ultimii ani ai lui Mihail Stelescu au fost marcați printr'un sbucium permanent al luptătorului, care dându-și seama de dificultățile reale, totuşi s'a sacrificat binelui colectiv pentru ameliorarea situației Românilor şi a României.
Mihail Stelescu nu a trădat pe nimeni. În schimb Mihail Stelescu şi-a trădat interesele personale şi acele ale familiei sale. Cu totul altfel Mihail Stelescu ar fi putut să-și aranjeze viața. Care din marile partide politice nu ar fi fost încântate să-i încredințeze conducerea tineretului? Slavă Domnului, ofertele n'au lipsit.
Mihail Stelescu a rămas credincios românismului curat, constructiv, dezinteresat, antidemagogic şi antianarhic, aşa cum o pornise ca adolescent cu „frățiile de cruce“ la Galaţi.
Ce se va întâmpla cu acele bestii nu importă în această ordine de idei, dar ce le putem ura este ca aceste bestii, sub povara timpului, să revină încetul cu încetul în marea familie a speței umane, să revină sau să le revină rațiunea şi atunci să fie urmăriți până în mormintele lor de spectrul lui Mihail Stelescu așa cum era întins pe patul din spital, fără apărare, primind în corpul său zecile de gloanțe ucigătoare şi loviturile canibale de topor.
Pedepsele aplicate de oameni semenilor lor o fi ele grele, dar mai grele sunt acele aplicate de Cel de sus prin sbuciumul permanent impus conştiinţei, sbucium care nu iartă pe individ până în mormânt.
Mai curând sau mai târziu adevărul va triumfa, legendele se vor spulbera iar figura imaculată a lui Mihail Slelescu va rămăne pentru generațiile viitoare o făclie aprinsă a românismului adevărat, curat, constructiv şi înălțător.
Aceasta va fi răzbunarea adevărată şi în timp a spiritului etern, vremelnic încorporat cât a trăit şi suferit printre noi, a acelui care a fost pe pământ Mihail Stelescu.
Sergiu Lecca
Cruciada Românismului - Anul II, nr 83 de joi, 30 iulie 1936
Dacă doriți să distribuiți:
Înapoi la index