In clipa, când apar acste rânduri, guvernul Tătărăscu îşi înseamnă pe răbojul ilegalităţilor şi al violenţelor, o ispravă care le intrece pe toate. Și anume: MIHAIL STELESCU, conducătorul Cruciadei şi fratele nostru de luptă, A FOST ARESTAT ÎN CHIP SAMAVOLNIC acum trei zile. Motivul pentru care Mihail Stelescu zace astăzi între zidurile reci ale închisorii Văcărești se spijină pe încercarea de-acum doi ani, de'a pune o Cruce la mormântul Eroului necunoscut.
Cetățenii acestei ţări îşi amintesc că până mai acum un an, la mormârtul Eroului necunostut nu veghia nici un semn creștinesc. Şi că în 1933 studenţimea română, din iniţiativa și sub conducerea lui Mihail Stelescu, cumpărase o Cruce de marmoră pe care s'o depună, pios, la căpătâiul aceluia ce simboliza puterea de jertfă, iubire şi curăție a poporului român. Guvernul din vremea aceea, indus în eroare de sforarii culiselor, a interzis depunerea Crucii sub pretextul hilar că asemenea „ornamente” (sic!) n'au voie să le comită decât Regele şi Guvernul.
Măsură arbitrară şi pe de-a'ntregul provocatoare.
Această interzicere îsi avea, însă, un alt substrat. Avem în țara asta anumite susceptibilităţi, — din nenorocire foarte sus puse, — cari văd în orice manifestare conservativă şi tânără a românismului, nişte acte de permanent huliganism. Datorită acestei optice false, inițiativa creștinească a depuneri unei Cruci a fost, voit, interpretată într'un sens politic.
Se mai adăugase acestor stări de lucru și altă chinezărie: controversa dacă mormântul Eroului necunoscut trebue sau nu, să aibă Cruce. Unii au mers cu erezia până la a-l socoti un mormânt internaţional unde nu este permis niciun semn religios deoarece eroul putea să fie şi de altă nație.
Stupiditatea acestei convingeri este mai mult decât revoltătoare. Aceste morminte ale Eroului necunoscut au fost create in fiece ţară, pentru a simboliza jertfa spirituală a fiecărui popor în războiul eliberării mondiale. Aceste morminte, deci, își au o valoare naţională, redusă la aspiraţiile Poporului căruia se integrează.
Mormântul Soldatului român necunoscut reprezintă chinul milenar al luptei noastre pentru desrobire, cât şi jertfirea generoasă a celor 800,000 de părinți şi fraţi pentru îndeplinirea idealului naţioual. Acest mormânt trebuia să aibă o cruce pentru că, după cum glăsue legile acestei ţări, biserica oficială a statului român e cea creştin-ortodoxă. Iar la căpătâiul oricărui mort creştin, străjuește o cruce, simbol nu numai al credinței ci şi a lesilor protivnice sub care evoluiază viaţa noastră.
Ceiace uitase guvernul şi autoritățile noastre atunci când au interzis depunerea Crucii, negând legitimitatea unui asemenea „ornament” este următorul amănunt capital: Reînhumarea osemintelor Eroului necunoscut a fost săvârşită după regulile de îngropăciune ale Bisericei creştine: mare sobor de preoți, rugăciuni şi slujbe în toate bisericile, lumânări şi tămâie, sunete de clopote şi cântece de vecinică pomenire. Ori, dacă îngropi pe cineva după întreg ritualul ortodox, apare dela sine ca imperioasă şi existența acelei cruci funerare.
Oamenii noştri politici, când sunt la guvern, gândesc numai prin prisma interesului lor personal. Pentru ei interzicerea tineretului românesc de-a depune o cruce pe mormântul unui precursor, au interpretat-o ca pe o afacere a cărei reclamă le scăpa de printre degete. Și atunci au făcut tot posibilul ca s'o stăvilească.
Finalul acestei "afaceri" este un proces care se tot judecă şi nu se mai sfârşeşte. Acuzaţii sunt însăşi victimele masacrului de-acum doi ani: Mihail Stelescu, Preotul Georgescu-Eineţi ş.a.
Mai mare râsul!...
Guvernul Tătărăscu, în loc să tragă obloanele uitării peste acest trist document al guvernărilor dela război incoace, — stingând acţiunea acestui proces, — redeschide astăzi o cangrenă veche prin arestarea ilegală a lui Mihail Stelescu.
Repet: ilegală, pentru că Mihail Stelescu nu mai poate fi judecat, pentru încercarea de-a depune o cruce la Eroul necunoscut de vreme ce guvernul I-A DAT DREPTATE, mai târziu, iar Crucea se odihneşte azi la căpătâiul simbolului din Parcul Carol.
Această arestare este însă şi samavolnică pentrucă, dintre toţi acuzaţii, numai Mihail Stelescu este încarcerat, ceilalţi se plimbă cu mâinile în buzunar şi deapănă amintiri.
Dar arestarea aceasta atât de curioasă în aparență îşi are un alt substrat.
Mihail Stelescu a fost arestat nu pentru a fi judecat de fapte pentru cari d. Tătărăscu n'are niciun interes să le mai ţină minte, ci pentrucă Mihail Stelescu este în fruntea mişcării cruciate şi directorul acestei gazete care a denunțat multe potlogării.
Iată motivul ascuns al artestării conducătorului Cruciadei.
D. Gh. Tătărăscu, în loc să-și vadă de căsnita sa guveruare, sprijinită de căluşul cenzurii şi ameninţarea stării de asediu, încearcă să sugrume libera desvoltare a unei grupări tinereşti de primenire socială si politică. în felul acesta, guvernul Tătărăscu e consecvent cu politica de asasinare metodică a vitalităţii tineretului românesc, — dusă până acum de toate guvernele care s'au succedat.
Dinaintea acestei provocări răspundem cu o solidarilate de granit în jurul lui Mihail Stelescu, arestarea lui fiindu-ne prima mărturie că ideile pentru care ne-am augajat în luptă sânt cele adevărate. Iar figura lui M. Stelescu, zăvorîtă pe după gratiile unei închisori pentru Cruce şi mai binele acestui neam, îşi capătă astfel un simbol nou pentru vremea de azi.
Intr'o epocă, în care oportunismul e la fiece pas, — când toate organizaţiile politice sau sociale folosesc numai organizatorior, MIHAIL STELESCU, şeful tânăr al unei grupări tinere, dovedeşte cu fapte și suferinţă, generositatea luptei asle pentru românism.
Iar activitatea sa, bazată pe o intransigentă foame de adevăr şi dreptate cu orice risc, întărește una din spusele sale, că şefia este muncă şi exemplu.
Avertizăm, deci, pe toţi pescuitorii în apa tulbure a acestei țări, că CRUCIADA îşi urmează vijelioasa ei traiectorie spre victoria finală si a răfuelii celei mari oricâte cioburi ne-ar însângera picioarele, oricâte samavolnicii s'ar abate asupră-ne. Mişcarea cruciată e în aşa fel alcătuită încât se încheagă din efortul fiecăruia, întregindu-se şi conturându-se prin conducător.
Lipsa lui Mihail Stelsscu din mijlocul nostru, suferinţa lui pentru creștinism si eroismul cu care-şi duce până la capăt realizările, ne rămâne cel mai viu imbold şi coeziune. Să ia aminte asta, d. Tătărăscu și toți sforari politicei româneşti cărora apariţia Cruciadei le apasă greu pe suflet.
Justiţia acestei ţări, achitându-l va recunoşte, ÎNCA ODATĂ, dreptatea cauzei pentru care a luptat şi luptă Mihail Stelescu, plesnind peste bot, cu această ocazie, pe toţi căţeii care ne muşcă pe unde pot.
Şi Mihail Stelescu VA AVEA pesta câteva zile, când se judecă procesul, ACEASTA SATISFACȚIE. Prima victorie mare a Cruciadei.
Până atunci, protestăm de pe zidurile acestei citadele a românismului, CERÂND ELIBERAREA LUI MIHAIL STELESCU. Și nu numai CRUCIADA, CI IMENSA GOLĂNIME A ACESTEI ŢARI, ajunsă pe drumuri și fără pâine din cauza desfrâului celor de sus.
Mihail Stelescu, oricum, tot va fi liber și pedeapsa va veni la vremea ei!... Credem, puternic, aceasta.
Deaceia, rândurile mele, care apar pe locul unde Mihail Stelescu obicinuia să-şi țipe revolta, pălmuind putregaiul celor cari ne conduc, — sânt pline de optimism si se adresează, în primul rând, cruciaților din întreaga țară.
Lor mă adresez şi le cer fapte şi solidaritate în jurul CRUCIADEI. A acelei CRUCIADE cu care Panait Istrati a murit șoptind-o şi pentru care Mihail Stelescu suferă azi în celula neagră a unei închisori.
Iar cititorilor si prietenilor Cruciadei le spunem: Dacă astăzi cei cinstiţi trebue să zacă în închisori iar hoţii banului public să se lăfătască în palate și lux, să nu dispereze. Va veni ea, marea răfuială, și atunci toată lumea va fi mulțumită.
Până atunci, aceşti cititorii si prieteni, au datoria să ne arate că ne iubesc şi altfel: adică să protesteze, pe toate căile, împotriva arestării conducătorului CRUCIADEI, cerând eliberarea şi achitarea lui.
Porniți, astfel, cu puteri pe toate fronturile, CRUCIADA va învinge în frunte cu directorul ei, Mihail Stelescu, — PRIMUL DINTRE NOI, care și-a dat partea lui de jerită, pentru isbânda românismului.
Trăiască Cruciada!
ALEXANDRU TALEX
Cruciada Românismului - Anul I, nr 47 de vineri, 1 noiembrie 1935
Dacă doriți să distribuiți:
Înapoi la index