Azi, 18 Iulie, o veste năpraznică mi-a sângerat inima. Vestea morţii lui Mihail Stelescu. Universul cu data de Sâmbătă, 18 Iulie, cu năprasnica şi grozava ştire mi-a umplut sufletul de durere.
A fost asasinat mişeleşte Mihail Stelescu. Mihail Stelescu, nădejdea ţărei de mâine, nădejdea tinerei generaţii de intelectuali și plugari cari toate nădejdiile şi le-a pus în el.
Lichelele şi asasinii cari au curmat firul zilelor fostului prim ministru I. G. Duca nu s'au astâmpărat, ci cu pofta lor de fiară au împuşcat pe cel mai bun dintre oameni. Pe Mihail Stelescu.
— Domnule Talex! Mihail Stelescu s'a dus la Panait Itrati. Panait Istrati l-a cerut căci de acolo, din slăvile senine, a văzut că în astă lume de lichele şi canalii, în acest veac al 20-lea, încă nu se poate face nimic. Fiindcă oamenii buni sunt puţini, dar bestialitatea nu a murit din pieptul multora.
Cu Mihail Stelescu eu am avut largă corespondenţă. In scrisorile acestui om bun am avut cea mai caldă mângâere sufletească. Am dorit din adâncul sufletului meu ca să-l cunosc personal dar nu s'a putut, și credeam că în această toamnă voi merge la Bucureşti şi o să stăm de vorbă. Dar iată căci soarta a vrut astfel; iar mâna ucigaşă mi-a omorât cea mai scumpă dorinţă din mine. Mi-a omorât dorul şi nădejdea mea de a vedea personal pe cel mai bun prieten a lui Panait Istrati. Pe Mihail Steleseu.
Din acești codrii seculari ai Maramureşului, gândul meu se îndreaptă către voi, acești tineri publiciști cari l-aţi iubit și înţeles și cari v-aţi cunoscut şi iubit. Si pe această cale vă rog: Răzbunaţi-i ideea!
Eu vă mărturisesc sincer; nu sunt cruciat, am urmărit numai lupta acestui mare român. Eram fermecat de scrisul acestui om. Imi plăceau conferințele lui şi articolele cari totdeauna când le citeam, simţeam o uşurare. Vedeam o vreme nouă ce o să vină cu bine și usurare. Dar totuşi, vremea aceea o vedeam departe şi venind încet. Dar totuşi, venea luminoasă.
„Cruciada Românisniului“ a fost singura revistă cari a iubit adevărul și a fost ce-a mai mare bucurie a bunului Panait Istrati. A lui Panait Istrati care a crezut în ea şi în Mihail Stelescu şi nu s'a înşelat. Dar duşmanii au fost mulţi. Şi acei oameni nu au fost oameni de caracter ci lași. Căci a tăbări pe un om bolnav, pe un pat de spital, bolnav fără putere de apărare, este cea mai mare lașitate ce-a existat în istoria lumei.
Cu sufletul plin de durere închei rândurile de față rugându-vă a primi sincerele mele condoleanţe în durerea cu care v'a fost dată să o aveţi.
In acest moment dureros pentru mine mă închin celui de sus şi mă rog bunului Dumnezeu pentru odihna în veci neuitatului meu apostol, Mihail Stelescu.
An 1936! Ne-ai răpit pe Mihail Stelescu, nădejdea noastră de mâine. Ne-ai răpit pe marele scriitor C. Stere. Fii blestemat!
Gh. Chindriş
plugar, Jud. Maramureş
P. S. Nu fac nici o politică, dar am aceleași idei ale „Cruciadei românismului“. Urăsc pe toţi politiciani, căci toţi sunt lichele.
Ce să fac dacă aşa îmi este felul meu de-a fi!
Cruciada Românismului - Anul II, nr 84 de joi, 6 august 1936
Dacă doriți să distribuiți:
Înapoi la index