Uniunea creștină a tineretului
LA CHAUX—OE—FONDS
Beau-Site, 9. III. 1935
Dragă prietene,
În momentul acesta, un strigăt de mare îngrijorare scapă din toată ființa mea, zdrobită, sfâșiată, de ceea ce am aflat.
Presa anunță că te-ai asociat în România cu un grup antisemit, d-ta care ne-ai dat "Familia Perlmuter" în colaborare cu Jehouda, d-ta care ai fost dușmanul declarat al antisemitismului român, d-ta "omul care nu aderă la nimic", pentru ca să poată fi și mai bine slujitorul Frumosului.
Sunt sfârșit și nu pot să cred că această știre este adevărată. Sunt nimicit. Nu așa că nu-i adevărat, dragul meu prieten? Nu așa că n’ai abandonat pe acei cărora le-ai făcut o promisiune formală prin opera d-tale, promisiunea de-a servi totdeauna, de-a apăra totdeauna Frumosul, adică Adevărul, Dreptatea și de-a iubi "pe toți oamenii de inimă"? Sunt în Elveția franceză duzini și duzini de tineri, pe cari ți i-am adus d-tale, ca să-i pun în contact cu opera d-tale, ca să le vorbești și să le spui că o singură viață merită să fie trăită, aceea care este în slujba integrală a Adevărului. Or, antisemitismul nu e un factor al adevărului, ci, dimpotrivă, un factor al minciunii. Și d-ta să fi aderat la o mișcare antisemită? Nu e cu putință ca d-ta să fi trădat idealul d-tale, idealul nostru de slujitor al Frumosului.
Repet, am fost cu desăvârșire zdrobit de această știre neașteptată, și asta cu atât mai mult cu cât luna aceasta am trei conferințe de ținut în cercuri de tineri asupra operei d-tale și asupra "omului care nu aderă la nimic".
Nu poți să mă lași în starea asta de descurajare morală, eu, care sunt una din operile d-tale și te rog să-mi spui adevărul repede, repede, repede. îmi datorezi un răspuns, dragă prietene.
Al d-tale devotat și nenorocit,
CH. CHAUTEMS
_____
Charles Chautems nu e un "jidan". Este secretarul Uniunii Creștine a Tineretului din Elveția romandă. Și — nu-i așa? — e cel puțin bizar să vezi o Uniune creștină, fie ea și catolică și chiar elvețiană, luând atât de aprig apărarea Evreilor!
Ce are de zis astălaltă uniune creștină, dela noi, unde sper că nu toți aderenții sunt ciomăgași, ci se va mai fi găsind și câte un intelectual adevărat?
Supun spre meditare tineretului român și creștin, acest document care nu e unic. Mai am și altele din Belgia și Olanda. Accentul sincer al strigătului de durere pe care’l lasă să-i scape într'o scrisoare intimă, secretarul unei mari asociații creștinei, la vestea că aș fi devenit antisemit,trădează prăpastia dintre felul de-a concepe creștinismul la noi și felul de a-l concepe în Elveția.
Știu. Mi se va replica: Oh, în Elveția! Le este ușor Elvețienilor creștini să nu fie antisemiți!
Perfect. Recunosc că la noi e foarte greu să nu fi antisemit. Vorba e, în condițiuni sociale identice cu cele din Elveția, s’ar putea ca și creștinismul nostru să nu mai fie antisemit de profesie?
Atât aș vrea să știu. Fiindcă rostul meu la prezenta Cruciadă, acesta este: să se încerce, cinstit, a se inaugura și în țara noastră metode de lupte sociale lipsite de acea ură de rasă care nu rezolvă nimic, nici chiar atunci când toți streinii și Evreii ar părăsi țara până la unul.
Bine înțeles, aceste metode civilizate nu sunt posibile fără bu năvoința și a celeilalte părți, a Evreilor, și nu eu am să cer cruciaților. să se poarte, la infinit, ca niște îngeri, dacă Evreii vor continua la infinit să fie ceeace NU SUNT Evreii din Elveția, adică: niște feroci corupători de conștiințe românești născute putrede; niște aliați ai tuturor demagogiilor constituționale; niște democrați cari, pentru blidul lor de linte sau pentru vițelul de aur au închis ochii și au renunțat la orice luptă de apărare disperată a drepturilor cele mai sfinte ale cetățeanului, până ce am ajuns, sub semnul acestei democrații, să devenim o țară guvernată dictatorial.
Iar astăzi, când metode de guvernământ pur staliniste sunt pe cale să flămânzească națiunea până a o arunca în gura mitralierelor, unde este revolta? Unde este indignarea faimoasei prese democratice? Cum vom ajunge să rupem stăvilarele acestei tiranii "constituționale", care lovește cu taxe prohibitive pe orice nevoiaș’care vrea să mănânce pâine, să consume zahăr, să ardă petrol, când presa evreo-democrată tace chitic si discută ce se petrece la Venizelos, la Hitler sau în partidul țărănist, în loc să scrie zilnic pe șapte coloane că pâinea, zahărul, petrolul, lemnul, haina, cuele nu mai pot suporta infamia trusturilor iudeo-naționale, fără să riscăm un nou 1907?
În loc de astfel de campanii, presa iudeo-democrată tace și profită, speculând mârșăvia și lașitatea națională a partidelor noastre democratice.
Cine va trebui să dea lupta sfântă de întoarcere la normal? Cine?
Tineretul național flămânzit va trebui s'o dea, cine altul?!
Ei bine, eu îi cer acestui tineret să dea lupta, întinzând o mână frățească minoritarului și Evreului mânuitori de opinie publică și cari se zic oameni drepți.
Iar dacă minoritarul, Evreul, vor scuipa pe mâna întinsă, atunci...
Atunci eu îl voi absolvi pe acest tineret și mă voi retrage din nou sub cortul meu.
Căci simt prea bătrân ca să mai pot crede azi în ce n’am crezut nici când aveam 20 de ani.
Și, după cum se poate vedea din scrisoarea unui om pe care nu-l cunosc personal, nobila și absurda mea credință umanistaristă de totdeauna am pus-o într'o operă care otrăvește pe cititor și îi dă dreptul să-mi ceară socoteală de faptele mele.
Eu pot să fiu un aprig anti-comunist, fiindcă știu dece. Nu pot să fiu însă un antisemit, fiindcă nu știu dece.
PANAIT ISTRATI
Cruciada Românismului - Anul I, nr 16 de joi, 21 martie 1935
Dacă doriți să distribuiți:
Înapoi la index