Ca să poată cititorul român, chiar cel comunist, să-și dea seama de ce fel de mijloace murdare, de ce calomnii ordinare se servesc pînă şi intelectualii de calitatea unui scriitor ca Henri Barbusse, atunci când ura împotriva adversarului le întunecă mintea — publicăm din articolul „Haiducul Siguranţei“, facsimilat în numărul trecut, toată partea referitoare la aşa zisa activitate contrarevoluţionară a lui Panait Istrati în România:
... (Panait Istrati) se reîntoarse în România, unde jurase că nu va mai pune piciorul atâta vreme cît va dăinui acelaş regim — şi fu foarte bine primit. În 1929, cu ocazia marei greve miniere dela Lupeni, Panait Istrati luă parte la ancheta guvernamentală ca trimes al ziarului Lupta. Călătoreşte cu anchetatorii oficiali ai guvernului și aprobă autorităţile care ordonaseră o salvă de puşcă în mulțimea muncitoare (o duzină de muncitori au fost împușcați cu
ocazia acestei salve, iar alte cîteva sute dintre ei au fost arestaţi şi schingiuiţi). Şi nu numai că Panait Istrati aprobă guvernul, dar scrise chiar că răspunderea "incidentelor" revenea sindicatului aţâţător al grevei.
Să trecem asupra altor cîteva fapte. Începem cu acesta: în 1932, Panait Istrati ia parte în calitate de ziarist la Congresul Sindicatelor Muncitoreşti Unitare, cari erau încă legale pe acea vreme. După congres el publică atacuri brutale împotriva sindicatelor unitare. A fost chiar unul din primii şi cei mai vehemenți preconizatori ai punerii acestor sindicate în ilegalitate şi a întemnițării unui mare număr din militanţii lor.
Omul nostru denunţă prin articole de gazetă pe mulţi din vechii săi tovarăşi, cari trăiau în neregulă în oraşul Brăila, şi jucă, pe faţă, rolul de provocator. Ca urmare articolelor lui Panait Istrati, Siguranţa românească procedă la numeroase arestări, pe care ni le aprobă dealtimintrelea prin indicarea altora în ziarui fascist Curentul.
După. aproape şase luni, Panait Istrati s'a legat oficial de un grup al Gărzii de fier, secţiunea armată, pogromistă şi teroristă, controlată şi subvenţionată de guvernul hitlerist. După cum se ştie, Garda de fier este aceia care a pregătit atentatul împotriva preşedintelui de consiliu Duca. Panait Istrati aparţine grupului numit Stelescu şi e unul dintre cei trei membrii conducători. Ziarul acestui grup, care este intitulat CRUCIADA ROMÂNISMULUI. a consacrat mai multo numere lui Panit Istrati. iar acesta a publicat acolo numeroase articole.
Este abia o lună, când într'un articol în ziarul fascist „Universul“, numărul din 19 Ianuarie 1935, Panait Istrati se lega să arate că naționalismul antisemit şi aţâţător de pogromuri, şi că terorismul împotriva mișcării muncitoreşti slujesc pe drept cuvînt interesele umanităţii. Panait Istrati proclamă prin urmare că toate aceste mari interese sînt pe dea'ntregul ameninţate de un acelaş pericol: pericolul comunist şi revoluţionar.
Iată scriitorul, iată omul...
HENRI BARBUSSE
_____
NOTĂ. Una din caracteristicile comunismului este că, atunci când el nu sfârşeşte prin a desgusta de moarte pe un intelectual cinstit, sfârşeşte prin a-l tâmpi de moarte.
Cazul din urmă e şi al lui Henri Barbusse. Deşi bogat, egoist şi extrem de atent la drepturile sale de autor; trăind pe picior princiar: vilă feerică cu 15.000 de mari pătraţi de teren acoperit de pini în Esterel, pe Coasta de Azur; altă vilă, de vară, la Aumont prin Senlis, precum şi un confortabil apartament la Paris, Barbusse este totuşi un om cinstit în sensul că nu-şi vinde conştiinţa pentru bani.
Dar numai în sensul acesta e cinstit. Încolo, la rând cu cel din urmă trepăduş sovietic, e capabil de toate infamiile. Nici o minciuna, nici o laşitate nu-l sperie. Felul său de'a servi comunismul se confunda cu cel mai abject servilism, căci, în fața tuturor afronturilor, vexăm umilirilor suferite public la Moscova, el n'a încetat o clipă a se târâ la picioarele lui Stalin numai şi numai ca să se poată considera directorul spiritual al comunismului în Franţa.
Priviţi la felul cum minte când vorbeşte de pretinsele mele activități în Româsia şi judecaţi singuri ce valoare mai poate avea tot ce afirmă că aş fi făcut în Rusia, în afară de ceea ce e public sau recunosc eu singur.
Barem în chestia Lupeni adevărul se află exact la opusul celor afirmate de el; şi pentru asta, colecția „Luptei“ îl dispensează de orice altă apărare. Din cele opt articole ale mele se poate vedea, nu mumai că n'am scos vinovaţi pe mineri, ci că am covârşit de acuzări Guvernul, — ceea ce atunci a fost relevat şi de „Adevărul” într'un articol de fond intitulat: "Unde dai şi unde crapă" — dar cu prilejul acelei anchete eu am preluat şi apărarea comuniştilor în procesul din Timişoara, descriind felul cum au fost maltrataţi in închisoare şi asistând la dezbaterile procesului, ca trimis al revistei „Europe“, fapt care, după propriile declaraţii ale acuzaţilor, a contribuit mult ca să creeze o atmosferă favorabilă.
Iată deci o infamie patentă!
A doua e când inventează povestea cu participarea mea, în calitate de... „corespondent“ al unui ziar (sic), la nu ştiu Congres al Sindicatelor Unitare în 1932.
Or, iată ce-am facut eu in anul 1932 şi care e public: în primele luni am fost în turneu de conferinţe la Viena, în şase orașe principale ale Cermaniei şi la postul de radio din Hilversm, Olanda, de unde, după o scurtă şedere la Paris, m'am întors în țară atât de grav bolnav încăt, prin Aprilie sau Mai, deşi conduceam pe romancierul olandez M. de Jong în vizitele sale prin țară, a trebuit să-l predau dlui Vasile Stoica, ministrul nostru de la Sofia, ca să-l conducă dlui prin Ardeal, iar eu m'am dus să mă trântesc pe un pat al sanatoriului dela Filaret. De aci, nu n'am sculat decât doar ca să mă retrag la mânăstirea Neamț, unde am zăcut fără speranță până în ianuarie 1933, când iarăşi m'am instalat la Filaret.
Dar lingăul stalinist merge și mai departe, El afirmă că chiar aş fi cerut, prin articole scrise în Curentul, scoaterea din legalitate a Sindicatelor Unitare. De asemenea, tot în mod public, aș fi comis unele delaţiuni, denunțând dela Brăila, ascunzătorile unor comunişti, foşti camarazi ai mei.
Ei bine, dacă mai există un comunist cinstit în ţara asta, îl învit să desgroape toate aceste crime publice ale mele, de cari vorbeşte nemernicul lor tovarăș dela Paris, şi să le reproducă în vreo fiţuică de șantier parazitar.
Iar cum din nimic nu se poate face ceva, sper să nu mor până ce nu-l voi târâ pe domul Barbusse in faţa justiţiei franceze cerându-i de asta data să dovedească tot ce afirmă că am făcut eu în România.
Căci despre ce am făcut în Rusia, totul e ușor de dovedit când toate mijloacele de dezinformare îi stau la dispozitie.
PANAIT ISTRATE
Cruciada Românismului - Anul I, nr 16 de joi, 21 martie 1935
Dacă doriți să distribuiți:
Înapoi la index