Un bun prieten îmi scrie de pe malul mărei: „am fost la Carmen-Sylva şi am vizitat tabăra legionară. Ordine ca la cazarmă şi foarte multă curățenie. I'am văzut pe Codreanu, pe Furdui, am văzut cuibul şoimilor, etc. Si m'am întrebat, simțind plutind în jurul meu umbra lui Stelescu, cum mai pot privi soarele şi asculta marea, oamenii ăştia cu mâini şi suflete pline de sânge. Cum îngădue legile ţării aşa ceva".
Ceiace îmi scrie — între altele — prietenul meu, nu este un lucru nou pentru mine. Nu știu dacă a fost cineva din cunoscuţii mei care să nu-mi pună, sub o formă sau alta, aceiaşi întrebare. Dela nea Costache Badea Țiţei, ţăran de frunte în satul meu natal, şi până la şeful unei grupări politice de extremă dreaptă, care, evident ţintea distrugerea „Gărzei de fier“ prin mâinile noastre pentru a trage gruparea lui foloasele, îndemnul a fost același: „ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte“.
Recunose că este foarte comod să judeci lucrurile superficial, acuzând. Si mai ales, recunosc că este limpede, foarte limpede să pescueşti în apă tulbure, întotdeauna. După eroica prăbuşire a comandantului nostru, ţara aştepta cu sufletul la gură replica noastră. Toate urechile ţării adulmecau briza mării şi toţi ochii ei ţinteau tabăra dela Carmen Sylva. Gazetele erau desfăcute febril în fiecare dimineaţă, în speranţa că noaptea peste care trecuse galopând atâtea sforăeli, va fi adus la îndeplinire pecetluirea răzbunării cruciate.
Ar fi fost în definitiv şi pe bună dreptate, un act de motivată şi logică revoltă căruia orice sufet de bună credinţă nu i-ar fi putut dărui decât o largă, curată şi justă încurajare. Dar ar fi fost pentru noi o coborîre de pe baricadele luptei cinsti te şi omenești pe care o purtăm cun toţi duşmanii noştri. Ar fi fost un gest mic, meschin şi laş. A combate cu revolverul şi a discuta cu cuțitul nu e — fireşte, — lucru greu sau imposibil. Îl practică pe picior mare „Garda“ domnului moşier Codreanu şi se pare că îl practică cu grava autoritate a competenţei în materie. Ne-ar fi fost deci foarte uşor să călcăm pentru douăzeci şi patru de ore alături de drumul impus acestei „Cruciade“ de cei doi christoşi ai ei şi să ne însuşim dela Gardă pentru tot acest timp, o metodă dovedită eficace şi practică... Care ar fi fost rezultatul? E lesne de priceput... Domnul Codreanu ar fi fost trimis întunerecului şi iadului, motiv binecuvântat pentru guvernul domnului Guţă de a-şi achita la procesul asasinărei lui Stelescu, pe mercenarii plătiţi şi de a disolva „Cruciada Românismului“ pe motiv că atentează la bunele moravuri şi la siguranţa statului asasinând şeful unui partid politic sub regim de stare de asediu...
Noi am fi tulburat deci apa pentruca celelalte mişcări politice CARI AU INTERESUL PRABUŞIREI DOMNULUI CODREANU, să-i pescuiască partizanii năruiţi prin omeneasca irosire a „arhanghelului“ cu termen redus dela Carmen-Sylva.
Ne-au lipsit oamenii și de aceia am procedat altfel decât se aștepta opinia publică? Vreau să ştiu care dintre noi ăştia care am trăit doi ani de flacără lângă Stelescu, cărora ne-a împărțit el, cu atâta beție de lumină şi belşug, suflet din marele lui suflet, ar fi ezitat să tragă în domnul Codreanu? Care dintre noi ar fi stat măcar o clipă la îndoială? Dar arma noastră nu e glonţul şi religia pe care o sorbim din sângele cu care a stropit el, căzând, Evanghelia Cruciadei, nu este OMORUL. S'o ştie asta domnul Codreanu şi toţi domnii cu „moţ“ sau fără din statul său major!.. Noi luptăm pentru o ţară nouă nu pentru un abator! Ne-am încredinţat tinereţile muncei cinstite şi luminei, nu ocnelor şi nici crimei ordinare! Sântem oameni — nu viermi, oameni — nu fiare, oameni — nu canalii! Cei ce ne lovesc mişeleşte azi, vor primi plata, nu dela noi ci dela Dumnezeu, mâine! Nu ştim să lovim decât continuând fără șovăire drumul pe care am pornit și pe care până la urmă vom merge așa cum am plecat: puri!
Sânt veseli şi plini de lumină domnii dela Carmen-Sylva, — prietene care îmi scrii de pe malul mărei? Să nu-ţi dea Dumnezeu niciodată „veselia“ lor... De cele mai multe ori, râsul spart şi nefiresc de care-mi pomeneşti în rândurile tale ascunde ghimpii din inimă şi viermii din gând... E un adevăr pe care istoria l-a confirmat întotdeauna...
Să crezi şi tu, cum cred şi eu în sfânta CONŞTIINŢA!
Şi pentru asta să-i urezi şi tu alături de mine, domnului Codreanu, câţi mai mulţi şi mai sănătoşi ani!
Lui Corneliu Zelea Codreanu îi plăteşte fapta Mihail Stelescu! Ăsta e marele adevăr!
...Căci ceiace nu a reușit să sfărâme şi ceiace niciodată nu va fi în stare să ucidă — oricât de abil criminal ar fi — domnul Codreanu, e SUFLETUL LUI MIHAIL STELESCU.
...Şi e îngrozitoare lupta dintre un suflet clar şi o conştiinţă mucegăită!.. Dintre un soare şi un vierme!...
— i. m. — (probabil Ion Aurel Manolescu, n.n.)
Cruciada Românismului - Anul II, nr 86 din 23 august 1936
Dacă doriți să distribuiți:
Înapoi la index