Nu apărem. Continuăm. Cu același crez, cu același avânt. Suferințele și deziluziile nu ne-au schingiuit în nimic sufletul.
Unii dintre noi avem de pe acum un trecut la o vârstă când alții au încă iluzii. Alții au stat deoparte de frământarea noastră, a celor dintâi, iar azi reuniți în fața aceluiași altar, pornim să oferim liturghia sufletului nostru, departe de partide, departe de mituri mincinoase, departe de ambițiile sterile ale celor ce spun că servesc țara, servindu-se pe ei.
Nici o umbră politică, nici un vistiernic interesat nu tronează în spatele nostru.
Începem a scrie la umbra unei cruci în care credem, pentru un neam pe care nu l-am trădat niciodată, în numele unui românism pentru care am suferit deseori, fără a regreta o clipă.
N-am apărut să dărâmăm pe nimeni și nici să ridicăm pe cineva.
Crezul nostru este simplu, poate modest, dar e cel mai sincer și adevărat: Românismul.
Nu avem pretenția de a-l monopoliza, spunând sforăitor că noi suntem unșii lui Dumnezeu, ultima speranță, ultima rezervă. Neamul nostru n-are o ultimă rezervă, el are o rezervă continuă, încadrată în ritmul etern al vieții, care curge și se preface spre o țintă necunoscută nouă, dar pe care o dorim bună.
Vom scrie, vom gândi, vom lupta pentru acest crez sfânt. Vom fi tăioși cu acei care vor specula în interes personal acest crez; cu acei care vor lupta și luptă contra lui.
Și vom îndrăzni aceasta deoarece nici un interes nu ne leagă de nimeni, nici o milă sau mită nu avem de cerut.
Vom asculta freamătul satului, frământarea uzinei, tăcerea biroului, plânsetul spitalului, vaietul colibei și zarva străzii și vom scrie. Acolo se află răul și binele, minciuna și adevărul, crezul și programul. Acolo soluțiile, acolo doctrina.
Vom căuta să fim izvor și dreptar celor ce militează pentru românism.
Vom sugera idei și fapte, iar dacă ni se vor cere și nouă, le vom face. Avem chezășie ca să fim crezuți trecutul nostru.
Nu vom mai fi nici verzii, nici albaștrii, nu vom fi nici roșii și nici albii, ci vom fi români în gândurile și scrisul nostru, deoarece poți să crezi în ceva fără să porți cămașă colorată, după cum poți să porți cămașă colorată fără să crezi în nimic.
Românismul nu constă într-o etichetă și o culoare. Și apoi, de ce mentalitatea de a lega de soarta unor oameni trecători biruința românismului? Au înflorit atâtea morminte pe plaiurile acestei țări (și bune și rele) și totuși destinul acestui neam nu s-a rostogolit cu niciunul din cei căzuți, ci și-a urmat calea înainte.
Nu omul, ci ideea. Nu idolul, ci concepția.
Sufletul omenesc e așa de schimbător și valurile frământărilor sociale pot întrece adeseori putințele de dominare ale unei ființe, încât de ce să pecetluim soarta unei idei mărețe legând-o și confundând-o cu existența unui om, neputincios la un moment dat, de a o mai putea promova?
Să ne ridicăm deasupra. Noi, oamenii, să fim slujitori credincioși ai crezului pe care-l oficiem, dar niciodată să nu ne amețim de osanalele lingușitorilor din jur și, uitând să mai servim, să ne confundăm cu crezul, să cădem în erezia autocontemplării și, crezându-ne un nou Mesia, să ajungem să fim răstigniți pe Golgota neputințelor noastre.
Acei care proclamă: "Eu sunt națiunea", "Eu sunt ideea" sunt înșelătorii vieții noastre publice, care, din nefericire, pot orbi pentru un timp o serie de elemente curate, dar care vor suferi în clipa desmeticirii lor.
Ideea generatoare. Crezul animator de energii și eroism, aceste două descotorosite de idoli ciopliți în ritm de imnuri și osanale ordonate vor fi zeițele gândului și scrisului nostru.
Crearea unei elite de luptători neînfricați și nedepersonalizați, care să înfăptuiască frontul comun cerut de întreaga suflare românească, dar neauzit de profitorii interesați și reprezentanții temporari ai curentelor existente, va fi una din marile noastre preocupări. Iată gândurile pentru care vom milita și pornim azi Cruciada românismului.
Mihail Stelescu
Cruciada Românismului, anul I, nr 1, Joi, 22 noiembrie 1934
Dacă doriți să distribuiți:
Înapoi la index