Mulţi m'au întrebat dacă mai sânt dominat de ideile revoluționare ca înainte de moartea lai Mihail Stelescu, acel care, prin înălţimea gândirii a stiut să trezească în suflete, cele mai alese sentimente; le răspund categorie: da, pentrucă revoluționarismul pe care ni'l-a insuflat Mihail Stelescu, se cararterizează printr'o pleiadă de cercetători spirituali, cari nu-si fac la întâmplare drum în marile masse, ci pleacă singuri pe teren, în mulţime şi difuzează ceeace nutreşte în suflet. Revoluţionarismul nostru are baze granitice şi rezistă oricărui atac, nu cade cum au crezut si cred unii, căci prin noţiunea de revoluţie noi n'am înţeles anarhie, bătăi de stradă şi focuri de arme şi sânge din belșug, ci o luminare a fiecărui individ spre a-şi înţelege menirea lui politică şi spirituală, iar când întreaga masă luminată va crede că este nevoie, va ieşi în stradă, dar ca să dărâme idolii minciunii şi putregaiului, nu să lovească pe aproapele spre a-şi asigura un loc în istoria crimei.
Revoluţionarul conceput de doctrina cruciată nu trage cu arma după colţ, nu ucide, cel mult, el stă faţă 'n faţă cu adversarul pe teren şi luptă deschis si onorabil, nu caută să omoare pe la spate şi mai mult, ieşind pe terenul de luptă el nu vrea pieirea păcătosului, ci îndreptarea lui prin orice mijloace posibile.
Revoluţia concepută de noi are ca prim scop pregătirea de elemente dinamice şi capabile şi nu se fac în stradă cum o interpretează mulţi, ci în transformări lăuntrice a tuturor sufletelor omeneşti în biblioteci, în laboratoare sau pe șantiere.
Mihail Stelescu ne-a sădit în suflete ideia că niciodată nu trebuie să ucidem oameni cu mâinile noastre tinereşti, căci uciderea de oameni vinovati sau nevinovaţi, nu poate caracteriza o mişcare revoluţionară, ci una anarhică.
Prin crimă, niciodată nu se va ajunge la o redresare socială. Focul de revolver alarmează lumea, dar trezeşte dispreţul pentru cel ce l-a întrebuinţat în ajungerea scopului său, adesea meschin. Mişcarea care a ucis, sau a încercat să ucidă cu arma de foc pe adversar, va da 'napoi şi totodată va deveni o ceată sinistră de briganzi, cari vor lăsa o pată de sânge în istoria politică a unui popor.
Omul politic pe care-l formează Cruciada va fi luminat și lumina lui va străpunge secolele până departe, iar căile sale vor fi bătute cu cele trei cuvinte: muncă, cinste şi adevăr şi-i vor fi cea mai bună călăuză în lupta care se cere de la fiecare. Puşcăriile vor fi hărăzite numai pentru criminalii cari-au ucis cu focuri de revolver; mâinile cruciaților fiind nepătate ca însăşi sufletul curat, pentru ei nu vor exista.
Atitudinea de frondă a Cruciadei nu este pentru a dărîma organizaţii, ci pentru a transforma mentalități, e atitudinea revoluţionară tinerească ce vrea să înlăture putregaiul și să zidească cu propriile ei mâini o viaţă nouă, cu indivizi noui sufleteşte, creiatori de valori, nu distrugători.
Drumul nostru, presărat la fiecare pas cu spini, e greu de urmat pentru mulţi cari ne privesc cu neîncredere, dar le vom arăta tuturor că doctrina cruciată, oricât va suferi, va străluci peste tot locul, căci fundamentul său se află aşezat pe percepiele religiei lui Hristos, iar cei ne vor urma, vor învinge.
Octav I. Goga
Cruciada Românismului - Anul II, nr 94 din 15 noiembrie 1936
Dacă doriți să distribuiți:
Înapoi la index