Am ajuns să vedem și aceasta. Aristide Blank, mâncătorul de depozite, acela care a dus la ruină un institut bancar în toată floarea, acela care a ruinat mii de mici deponenți, acela care numai în România fiind posibil a scăpat și de ocnă, își permite prin ziarul naționalist Universul și cel anti-hitlerist Lupta să dea României întregi sfaturi de moralizare și îndrumări economice.
Mai are și această îndrăzneală, exprimată pe o coală întreagă de ziar, să-și intituleze această operă de inconștient, „Dacă aș fi întrebat", terminând că, din modestie, tendențios, la paternitatea rețetelor miraculoase oferite gratuit și grațios României.
Leitmotivul acestui atac atât de deplasat este prea vizibil.
Recunoaștem că A. Blank are până la un punct o scuză.
Anume că numai în România a fost posibil ca un conducător al celei mai mari investiții bancare quasi naționale, moștenită în plină prosperitate, care, din vina proprie, a dus Banca unde a dus-o, să-și continue neturburat viața de milionar risipitor, pe loc și fără jenă.
Normal ar fi fost, sau să tragă consecințele modelului Kreuger, sau cel puțin să dispară complet din circulație.
Aristide Blank însă, care cumpărasе în România tot ce se putea cumpăra, care avea și are, necunoscut, mulți obligați în toate sferele conducătoare ale acestei țări, Aristide Blank, care contribuia la formarea și răsturnarea guvernelor — mimând Brătianu — încurajat fără îndoială de pleiada de slugi care profită și astăzi după urma acestui mare privilegiat al sorții, a crezut și mai crede că România este debitoarea lui.
Micul accident din 1931 s-a uitat. Neurastenia, alelpă urmare inactivității de odinioară, a fost combătută cu remediile obișnuite.
Magnatul de la Eforie a continuat să guste plăcerile vieții, fie la Paris, Cannes, Monte Carlo sau chiar București, cu seninătatea omului bogat, chiar foarte bogat, stăpân pe situație.
Eu sunt «eu», își spune milionarul Blank, ce-mi pasă mie de toți acești imbecili care mă înjură, toți eu sunt mai tare, voi deveni și milionar — dar — cum spunea lui Ion Duca în decembrie 1931, după Krach — și probabil că o crede.
Așadar, de aceea, administratorul delegat „în spre” a S. A. România crede de datoria lui să intervină ca salvator de ultimă oră în conducerea destinalelor Societății de mai sus.
Domnul Blank ne spune că a făcut și două războaie și că este pilot brevetat.
Evident, a fost un merit cu totul excepțional când Domnia Sa s-a aventurat ca automobilist voluntar în 1913, în acel crâncen război, până la cartierul armatei române în inima Bulgariei.
În marele război, a rezistat curajos la București, sub bombardamentul „eroplanelor”, și, pe urmă, cu riscul vieții, a cutezat să străbată Rusia, făcând pe drum anumite operațiuni în devize pentru arnicul Eigher, pentru a ajunge în cele din urmă la Paris.
Recunoaștem că nu am putut găsi date privitoare la raidurile comandantului și Legiunii de Onoare a lui Aristide Blank, pilot brevetat.
Referitor la propunerile economice ale Dlui Administrator Delegat, am avea de remarcat:
Planurile lui A. B. au fost gigantice, încă dinaintea delicteței comise de acel Manolescu. Cu cât găurile veritabile ale patrimoniului Băncii Blank se măreau și se astupau cu cifre meșteșugite, cu atât concepțiile lui A. B. câștigau amploare.
Parisul, Londra, au primit atunci propuneri blankiste în stil supraamerican.
Tot petrolul României, tot grâul, tot lemnul, totul se putea vinde prin filiere unui concurs, creat în România, evident, prin canalul Blank, cu miliardele marilor capitaliști străini.
Nimeni însă nu l-a luat pe Aristide Blank în serios, deoarece, în 1923, un mare bancher la Londra spunea — Aristide Blank, un băiat foarte gentil, dar mare fantezist, și banca Blank cotată prost.
Văzând în final că salvarea nu poate veni din afară, A. B. s-a aruncat pe ultima victimă, România,
Cu Zorab, acel armean hidos, a conceput faimoasa afacere Discom.
În disprețul moralei elementare și a legilor, după lupte îndelungate și comisioane grase, plus o anumită protecție, a pus mâna pe acea mină de aur, Discom. Statul, evident, a fost și va fi cel păgubit.
Acum, deoarece A. B. crede că a stat destul, nici patru ani, în rezervă, revine la sarjă și vrea să transforme România în Discom, amplificat, a la:
Exportul, Importul, Monopolul Deviselor, Desfacerea Sării, petrolului, spirtului, cafelei, totul prin acea societate visată de D-sa.
„Mai trebuie, — spune ilustrul autor, — luate măsuri pentru re-moralizarea acestui popor.
„Guvernul cu tot aparatul administrativ trebuie să fie compus din gentlemeni desăvârșiți."
„Iar brațele, chiar desarmate ale fiilor acestei țări, să fie veșnic și umil îndreptate spre marea noastră soră protectoare."
Cred că orice om cu bun simț nu-l poate socoti pe acest „sfătuitor economic” decât un caz demn de studiat de către marele nostru psihiatru, Doctorul Marinescu. Cine știe dacă nu are deja depe acum viziuni de genul lui „Magnificențius” și se vede Ministru de Finanțe. O făcătură condusă de nebuni, s-a mai văzut.
Sergiu Lecca
Cruciada Românismului - Anul I, nr 9 de joi, 31 ianuarie 1935
Dacă doriți să distribuiți:
Înapoi la index