În hărmălaia vieţii politice dela noi; în acest dute-vino de idei vânturate asemenea prafului luat de pe drum de iureşul vântului; în acest import-export de idei şi bani de peste graniţi; în delăsarea generală a unui popor aproape sfrijit de o conducere venală și interesată; în ţara unde ca nicăiri în alta, se poate aplica zicala: „Un lapte subțire dă un caimac subţire“; ţara care l-a putut inspira pe Eminescu să scria versurile şi acum de actualitate:
"...Tot ce'n ţările vecine e smintit şi stârpitură,
Tot ce e'nsemnat cu pata putrezimii din natură,
Tot ce e perfid şi lacom tot Fanarul, toţi iloții
Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii“.
Numai în ţara aceasta orice aventurier cu numele schimbat la cinci oficii de stare civilă şi înregistrat în șapte numere ale „Monitorului Oficial“, poate să aibă îndrăzneala să vorbească în numele românismului pur-sânge.
Da, da, d-le Codreanu, recunosc că vina nu e a d-tale ci a noastră.
Numai așa ai putut să ajungi îndrumător de norod.
Ştim noi de ce ai atacat pe cel mai vechi ziar politic din ţară; pentru că fondatorul său a pus pe frontispiciu — prevăzându-ţi apariţia prin negura vremurilor : „Fereşte-te român de cuiu străin în casă“.
Numai în ţara unde o studenţime, în rândul căreia jivinile politice au pregătit terenul, a putut să ajungă în fruntea ei un semidoct.
Numai într'o ţară unde lipsa de previziune a conducerii statului a văzut în orice acțiune de revendicări drepte a muncitorilor, fantoşa comunismului, numai într'o astfel de ţară ai putut fi subvenţionat, încurajat şi lăbărțat ca o pecingine şi să te împăunezi erou naţional.
Iată de ce, d-le Codreanu, noi nu vom întrebuința nici revolverul şi nici satârul hăcuitor pentru a te desființa fiziceşte ci noi te vom desfiinţa cu proprile d-tale fapte.
Câteva din ele, exemplificatoare, le vom înşirui mai jos:
1. O să vie timpul când, — dacă în scăfârlia d-tale nu există o conștiință care să te mustre, se vor întoarce împotrivă-ţi toate blestemele acelei părţi din studenţime pe care ai corupt'o prin mistificare de pe băncile şcolii, înlocnindu-i cartea şi tocul prin bâtă şi revolver. Ce vor rămâne şi ce se vor face aceşti tineri în viitor? Nişte neisprăviţi la minte şi la suflet şi cari, — dacă prin imposibil, vei veni chiar d-ta mâine la putere — ferească Dumnezeu de huşumul acesta — vei căuta să te descotoroseşti de ei prin punerea lor la zid, din cauză că nu-ţi vor putea folosi la nimic; ei nu pot fi nici muncitori intelectuali şi nici manuali; vorba românului, „nici turc, nici turleac, ci un fleac“.
2. Ai ademenit 50 de copii de muncitori, abuzând de sărăcia părinţilor şi de creerul lor plăpânde pentru a-i duce la Carmen-Sylva spre a-i pregăti pentru infuzarea crimei şi a asasinatului, care de altfel se practică în mare, prin „exerciţii de tras la tir“ şi dexteritatea de mânuirea măciucei la căminul din strada Gutemberg.
Intr'un cuvânt, ai luat pe copii muncitorilor astăzi, pentru a-i învăţa cum să-și omoare părinţii mâine; iată cum ştii d-ta să pregăteşti viitorul de aur al României.
3. Sub văzul autorităţilor, ai înfiinţat tabere ambulante cari, asemenea sălaşurilor de ţigani nomazi, poposesc la periferia târgurilor şi oraşelor, pentru ca de acolo să împroaşte sufletele cetăţenilor cu formule aşa de patriotice şi de româneşti cari ar ruşina şi pe cel mai sălbătăcit dintre oameni şi toate aceste în limbajul d-tale se numesc: „Bună-Vestire“, „Sfinţii Arhangheli“, „Agob şi Vărzare“ etc., sau alte denumiri pe calapodul acesta.
Esti șmecher, d-le Codreanu, căci ai descoperit slăbiciunea de la noi care e, ca şi furtul dacă e „naţional“ este tolerat, dar omenia niciodată.
4. Trebue să-ți mărturisesc că nu mai pricep nimic. Plecat-au creştini-misionari şi cu preţul vieţii lor, au căutat şi în parte au izbutit să civilizeze sălbătăciunile continentelor vecine, făcând pe oameni mai buni şi mai iubitori unii faţă de alţii, — iar în timp ce d-ta faci clacă de ridicare de mânăstiri, schituri şi biserici, nu uiţi ca din când în când — spre a nu-ţi uita meseria — să dai câte o raită, — cu oamenii d-tale — în diferite centre spre a trimite în împărăţia cerurilor, cu ghioaga, cuțitul sau scoaba pe câte un pravoslavnic creştin şi bun român.
Câtă ipocrizie şi ce groaznică profanare a creştinismului.
Am vrea să ştim însă dacă I.P.S.S. Patriarhul României va delega sau se vor găsi preoţi cari să meargă să oficieze în aceste locașuri, unde la temelia altarului, în loc de hrisov domnesc stă pus sânge de creştin, la iconostas figura celui ucis la Sinaia, iar pe masa altarului icoana celui ciopârţit la spitalul Brâncovenesc?
5. Pe mine nu m'a surprins ignominia săvârşită cu Stelescu, pentru că ţi-am ştiut practica din timpul campaniei electorale din jud. Neamţ.
Ai îndrăznit să iei un muribund cu plămânii sfârticaţi şi două treimi din ei scuipaţi, să-l porţi cu targa din sat în sat şi din casă în casă, ca horcăind şi în spasmurile agoniei să lase ţăranilor cu limbă de moarte, ca să te aleagă deputat, căci numai astfel ţara va fi mântuită.
Ai fost ales! Ce brânză ai făcut? Procedeul însă te caracterizează şi te ţintueşte.
Dar cu prilejul acesta ai uitat, sau n'ai ştiut un singur lucru că părintele care a făcut toate încercările cu un copil şi nu i-a reuşit, îl povăţueşte: „Dragul tatei, dacă nu ești bun de altceva, atunci... fă-te şi tu măcar deputat...”
Ai să spui că mă priveşte şi pe mine această zicală, dar există o deosebire, că în timp ce eu m'am vindecat şi am înţeles tâlcul zicalei, muncind în regalul tipografiei, d-ta nu l-ai înţeles şi persişti în a nu-l înţelege, trecând chiar peste cadavre.
Nu, nu, d-le Codreanu, d-ta nu ai găsit o ţară fără câini, să te plimbi fără băț, ci ai găsit tot una la fel, dar te plimbi în ea cu ciomagul.
Formula cu „jos jidanii şi moarte lor“ a ratat; crima ridicată la rangul de trambulină parlamentară şi asasinatul la o practică politică se poate să se întoarcă împotrivă-ţi fiind o sabie cu două tăiuşuri.
De aceia la vârsta pe care o am — faţă de aceia pe care o ai, — am datoria, ba mai mult, chiar obligaţia de a-ți spune: ASTÂMPĂRĂ-TE!
Gheorghe Tănase, muncitor de fabrică, fost deputat
Cruciada Românismului - Anul II, nr 86 din 23 august 1936
Dacă doriți să distribuiți:
Înapoi la index