Nu-ţi scriu această scrisoare ca unui particular si nici ca un dizident sau ca un om ce are de răfuit o nemulţumire cu tine.
Iţi scriu în numele unui tineret care te-a crezut mai mare decâi ești şi de care ţi-ai bătut joc deşi el te ridicase pe umerii şi pe mormintele lui. Îţi scriu ca un om ce am crezut o clipă în vorbele-ţi mincinoase, dar care n'am înţeles să mă înham la carul tău de sânge, pentru a promova un criminal. Am stat alături atâta timp cât ai reuşit să ascunzi micimea sufletului tău.
Când te-am văzut de aproape m'am îngrozit şi azi iată-mă iarăşi pe linia iniţială a curățeniei absolute, a atitudinei dârze și demne pe care ai murdărit-o o clipă.
Tu, numai tu, ai murdărit-o.
Cei care au mai rămas în jurul tău te cred încă sincer, căci ei au sufletul curat, şi de aceia te mai urmează.
Dar câţi și dintre ei nu stau zdrobiţi sufletește de deziluzia ce le-a dat-o idolul lor.
Şi de acest lucru sânt si eu vinovat. Te-am ridicat în ochii lor, am minţit ca să creez un mit de pae.
Te-am cântat, înşelat de fățărnicia cuvintelor tale. Le-am dat exemplu nebunia mea în lupte. Azi au dreptul să vină să-mi ceară socoteală dece i-am dus pe drum greşit.
Ai minţit dela început.
Când te-ai separat de Profesorul Cuza ai spus lumii că te separi pe chestiuni de principii. Realitatea este că nu ai reuşit să te alegi deputat la Putna cu ocazia primelor alegeri in care a participat L.A.N.C. Mai mult, anumite certuri familiare între familia ta și a profesorului Cuza, au adus schisma dogmatică. Și în plus ambiția ta deşartă. Încă fiind in Ligă formaseşi "Legiunea".
lată realitatea și nu minciunile care le-ai debitat.
În "Cărticica șefului de cuib" care este o plagiatură după "Călăuza Legionarului” scoasă de un prieten al meu, ai pus pe acelaş plan de dușmănie şi pe cuzişti şi pe comunişti. Se vedea că este o ură ceva mai mare decât teoretică.
Dar relativ la cărticica şefului de cuib e bine să ne oprim puţin.
Toată cărţulia e, în afară de cele plagiate, o educaţie special făcută şi la tot pasul repetată, ca "legionarul" să nu creadă nici mort că "marele căpitan" ar putea vreodată greşi. Tot ce se va auzi e taxat cu ani înainte drept calomnie. Ba mai mult, ai căutat să infiltrezi în sufletul tinerilor ce te-au urmat fraze ca acestea: "Legionarii vor trebui să meargă uniţi chiar pe un drum rău". Strașnică educaţie pentru folosu-ţi personal.
Cine nu crede, să le controleze. Să citească atent si va vedea adevărul.
Şi apoi cum ai debutat! Primul judeţ organizat din care s'au risipit băeţii ce-au riditat apoi mişcarea, a fost Covurluiul, judeţ organizat de mine, când nici nu ne cunoșteam încă. Primele cântece au înflorit acolo, pe malul Dunării, ca şi primele cuiburi de băeţi. Asa au făcut şi alţii în alte părți.
Numele tău, popularizat cu mare meșteșug cu ocazia procesului Manciu, se răspândise cu reclamă mare.
După cum mai toate femeile încalță azi ciorapul "Adesgo" căruia i se face atâta reclamă, așa voiau şi oamenii conducător pe "Codreanu" căruia tot atâta reclamă i se făcuse. Ți s'a filmat nunta, botezai copii cu sutele si câte altele. Iată deci secretul unei ascensiuni rapide. Iar noi, cei tineri, văzându-te pe cal alb sau negru, cu crucea în mână (ca la Cahul) vedeam realizându-se basmele si Poveştile din cărti si te urmam din romantism.
Dar visul a trecut, ca orice vis. Au venit realităţile.
Vaida Voevod îţi compunea primul manifest al Gărzei de Fier şi-ţi dădea bani să faci divertismente politice. A declarat-o chiar Domnia Sa la procesul de anul trecut. Iar "legionarii" călătoreau pe căile ferate cu foi gratuite dela ministerul de interne. Ştii, dintre acelea ce-mi dădeai ca să aduc Gălăţenii la Iaşi?
Şi în timpul acesta tunai și fulgerai în contra celor ce mănâncă banii statului. Iar noi, "tâmpiţi", credeam că aşa e bine, că doar aşa ne spuneai.
Şi astfel, cu permise libere pe căile ferate, colindam țara "la luptă".
Şi se lupta într'adevăr. Şi cu jandarmii, dar şi cu băuturica.
Sistemul de educaţie al tău și al tatălui tău, au viciat atâtea suflete curate. Toţi eram târâţi în mocirla imoralităţii. Unii ne-am salvat la timp, alţii... îi plâng, dar nu ei sânt vinovaţi.
Şi fiindcă-ţi scriu deschis, îţi voi vorbi tot deschis.
Din această scrisoare tineretul are de învăţat ce se ascunde sub pulpanele cămăşilor naţionale de paradă, cât şi al surtucului nemţesc pe care îl porţi astăzi.
La Agapia, la Sfânta Mânăstire Agapia, am primit în suflet prima lovitură şi zdruncinare a încrederii mele în virtutea ta şi a celor propovăduite de tine.
V'am văzut desfrânaţi în ultimul hal. Atâta decădere din partea ta care te închini făţarnic cu atâta evlavie, e o crimă. Maicile erau pentru "mușchetari" — după cum mi se predica să fiu şi eu — desfătarea lor.
Dece n'am plecat de atunci? Pentruccă eram cu toţii amețiţi de mirajul "Muşchetăriei" şi a victoriei de mâine. Doar cărţile de căpătâi ale tineretului recomandate de tine erau: Cei trei mușchetari si altele de acelaș soi. Şi era normal să caute toți să puie în practică lectura!...
Şi tot astfel ai început munca "constructivă". Nu pentru construcție ci pentru reclamă. Când s'a pornit la făcut digul dela Vişani se știa bine că nu va fi permis, totuş s'au trimes tineri acolo ca să fie stâlciţi în bătaie pentru reclama ta.
Asteptai în Gară la Buzău și câpd ai fost informat că au început bătăile ai şters-o la Bucureşti. Straşnic "Căpitan".
Incepusem să te cunosc, te priveam mai atent.
Ți-aduci aminte că şi atunci când am vrut să depun "Crucea dela Eroul necunoscut" peste capul tău, în ziua depunerii crucii ai fugit la Iaşi!
Peste tot ne-am bătut şi au murit legionarii pentru tine.
Tu veneai în urmă să te ovaţioneze lumea la procese sau să-i îngropi.
La Teiuş cădeau băeţii, la Mihalţi, iar eu treceam printre gloanţe şi tu stăteai după perdea într'o casă din oras.
La fel ai făcut şi la Reşiţa şi peste tot. Unde e curajul de "Căpitan"? Unde e comanda ta? Dacă eşti o stea predestinată poţi înfrunta şi moartea.
Numai laşii fug de ea.
Ştiu că-mi vei spune că în 1925 ai făcut un act de vitejie. Nu e cazul să-l discutăm. Ne lovim de autoritatea lucrului judecat, dar acolo n'a fost vitejie, ci ură personală şi dorința de afirmare.
Dar aşa cum ai fost mut pe terenul faptelor, tot aşa şi în Parlament.
Dacă ești un asa mare "Căpitan", dece n'ai zdrobit prin discursurile tale Camera? Cine te-a auzit?
Iar eu, care vorbeam, îţi devenisem pai în ochi. Ți-aduci aminte ziua când tatăl tău mi-a spus că de aceia vorbesc, deoarece intenţionez să iau sefia Gărzei de Fier? Se vede că și tatăl tău îsi dădea seama de ce calități trebuie să dispună un conducător. Invidia încolțise în sufletul tău. Ti-am oferit demisia mea. N'ai primit-o pe motivul că "ce va zice lumea". Iată ce te interesa. De atunci ai căutat mereu să scapi de mine. Te incomodam. Nu mai eram entuziastul orb de altădată. Vedeam şi ceream lămuriri. Le-am căpătat tot indirect.
Ai început să-ţi apropii oamenii deochiaţi şi arivişti. L-ai adus pe Virgil Ionescu, fratele vestitului Barbu Ionescu, care, după unii, s'ar numi Marcu Leibovici.
Acest om a devenit mâna ta dreaptă. L-ai făcut seful Dobrogei. Iar el, drept mulțumire, ţi-a adus fonduri dela Malaxa et Compania. Ai mai luat de altfel bani şi dela alţii. Opreai şi din diurnele parlamentarilor bani.
Din totalul de 120.000 de lei lunar opreai 80.000 de lei şi achitai din ei datoriile familiei tale. Cred că nu e cazul să specificăm sume. Chiar unul din aghiotanții tăi încă existenţi, Neculai Totu, era foarte contrariat de ce faci cu banii. Lucruri mici, murdare, dar de aci se desprinde omul care esti, în mare.
Ai dus un tineret la groapă şi pe altul la râpă.
Înainte de dizolvare ţi-ai trimes pe upul din ciracii tăi să trateze cu Victor Iamandi ca apoi după 2 zile să fii dizolvat.
Trec peste epoca acelor frământări de tristă amintire. Dar un fapt e de reţinut. În timp ce toți stăteam la Jilava și în alte închisori, tu te adăposteai la o doamnă. Era o persoană duşmană acţiunii tale. Cum de v'ați împăcat așa de bine? Ce poveste eşti gata să mai inventezi si asupra acestui fapt? Eu știu o lozincă: La dusmani nu se doarme, când camarazii suferă afară.
Si apoi la proces! Eşti singurul care din toţi ai spus un categoric "Nu". Eşti singurul care nu știai ce să mai jertfeşti ca să te aperi de perspectiva puțin surâzătoare. De curând m'ai făcut "trădător". Atunci, la proces, care din noi doi era? Cine din noi doi a avut mai mult sentiment camaraderesc?
Ai fost aşa de mic. Şi mai speri să conduci o țară? Află că România nu e o ţară de nebuni.
Atunci te-am descoperit complet si ai simțit-o. Voiam să ţip pe faţă şi interveneai prin alții ca să tac.
Totuşi, am început să țip, vroiam primenire de aer. Ori revenire la linia morală, ori trebuia să te părăsesc. Ai simţit şi ţi-ai dat seama că mulţi vor fi aceia care te vor părăsi. Şi cu vechea-ţi artă de a taxa orice adevăr ce te-ar supăra de calomnie, iar pe cei ce te atacă de a-l socoti vândut, în fond când tu erai acela, ai început atmosfera de defăimare a mea. Nereuşind, ai pus pe Generalul Cantacuzino să mă trimeată la R. Vâlcea şi stie Generalul ce vorbe mi-a spus atunci! Am plecat. Am fost arestat şi comdamnat la un an jumătate închisoare, iar tu ai aranjat așa fel ca să se descopere un complot pus la cale de mine în contra ta. Astfel legitimai că afirmaţiile mele erau tendinţe de distrugere a ta personală.
Dar pentru prima dată în viaţa ta, acest complot l-ai montat prost, poate fiindcă era contra ta. Aţa aibă cu care a fost cusut s'a văzut dela distanţă.
Toată mascarada de proces şi declaraţii ordonate te-au făcut tot pe tine de râs.
N'ai reuşit atunci să asmuţi ura vreunui legionar contra mea ca să mă împuşte, CACI ASTA URMĂREAI. Atunci ai început educaţia legionarilor în acest sens. Posed toate ordinele tale date, toate instrucţiunile de ură contra mea. Pregăteşti după sistemul tău o crimă prin sugestia maselor. Dar iată că se mai găseşte si câte un suflet mai simplu care desvăluie deodată tot planul tău.
Ca o verificare că urmăreşti cu orice preţ să mă cumperi sau să mă distrugi e venirea unuia din fraţii tăi la mine ca să medieze o împăcare între mine și tine. Ce căuta un frate al tău în casa mea dacă într'adevăr sânt ceea ce spui?
Eu i-am spus trimesului tău care căuta să fie diplomat, că mă voi împăca cu tine dacă arzi ce iubeşti şi vei iubi ce ai ars.
Azi, după ce vezi că mediaţiunile nu ţi-au reuşit încerci asasinarea mea. O știu. Mi-o spun cei ce asistă la sedinţele tale, mi-o spun cele două trei scrisori semnate de intimii tăi, o știe toată lumea, îţi cunoaşte mentalitatea.
Iată dece îţi scriu. Vrei să mă omori fizic? Nu mi-e teamă de glonţul de oţel, deoarece ştiu că numai cu el mă poţi omori, eu însă am gloanţe care te omoară moralmene şi află că nu le-am tras încă pe toate.
E lupta cam inegală o recunosc, dar e frumoasă între întuneric și lumină. Vino de ai curajul si mă împușcă singur, nu mai trimete la ocnă pe alţii.
MIHAIL STELESCU
Cruciada Românismului - Anul I, nr 18 de joi, 4 aprilie 1935
Dacă doriți să distribuiți:
Înapoi la index