1) Admiți ca, în ancheta pe care o faci, să fii însoțit de doi trepăduși sovietici, de-o moralitate politică mai mult decât dubioasă și de al căror control moral ar fi trebuit, tu cel dintâi, să ne dispensezi, oricât ne-ai considera de națiune minoră. Slavă domnului, Franța are destui simpatizanți sovietici, mai potriviți anvergurei tale morale, pe cari ar fi putut să ni-i trimeată. Și în punctul acesta sunt nevoit să adaog că n’am nici un respect pentru acea parte din națiunea ta care ne deleagă astfel de indivizi.
2) Înainte de a fi pornit spre necăjitele noastre meleaguri, nu crezi oare că un scrupul de conștiință ar fi trebuit să te îndemne să te întrebi dacă e cinstit să patronezi anchete morale, numai atunci când într’o țară burgheză se arestează un comunist, și dimpotrivă, să taci chitic ori de câte ori în Rusia sovietică se surghiunesc în pustiurile înghețate și se execută sumar legiuni de tineri idealiști, printre cari unii ți-au fost chiar prieteni personali?
3) Citesc în ziarele de azi că, sosind la Chișinău, n’ai avut nimic de făcut decât să iei contact cu doi comuniști evrei, ceeace a deslănțuit furia legitimă a acelor pături naționaliste cari au o mie de motive să nu împărtășească simpatia ta pentru regimul comunist.
Ei bine, dragă Jourdain, consecințele acestei isprăvi ale tale, tu n’ai să le cunoști, fiindcă ai să pleci, protejat de acei soldați români pe cari camarazii profesorului de teologie îi împușcă anual pe Nistru și cari nu prea știu de unde să te ia ca să-ți ceară să-i asculți și pe ei, atunci când luptă cu banditismul comunist.
Eu, însă, care rămân aci, și care știu ce tragedie se joacă pe acest pământ românesc, între națiunea autohtonă și națiunile cu cari suntem nevoiți să împărțim bucata de pâine, eu pot să-ți spun că faptul de-a fi stat de vorbă cu doi evrei comuniști și a le cere lor să te informeze despre rosturile de la noi, e nu numai un act incorect, pentru un om ca tine, ci și unul curat criminal. Căci aceasta va putea să furnizeze și mai multe arme de luptă vrăjmașilor bunei înțelegeri între naționalități arătând cum «Streinii» ori «jidanii» nu scapă un prilej să sape temelia statului cari îi ocrotește și le dă pâine.
Acum ,dacă cuvintele mele ți se par a fi ale unui «trădător» și dacă bănuești că ele m’ar putea face să intru în grațiile stăpânilor acestei țări, află cu te înșeli profund. Trăesc aci izolat și neocrotit de nimeni, deși sunt bolnav de trei ani, lipsit de orice venit și amenințat de la un trimestru la altul să nu pot plăti chiria casei pe care o locuesc.
Iar pe deasupra, mai am azi durerea să văd prieteni de calitatea ta venind să ne otrăvească și mai mult, înveninata noastră viața socială, tocmai în clipa în care încerc, cu restul puterilor mele, să contribui alături de alți oameni binevoitori, la umanizarea violențelor, sângeroaselor lupte naționaliste de la noi.
De toate actestea tu habar n’ai. Tu treci chiar prin București, fără să vii să vezi pe vechiul tău prieten, de a cărui cinste cred că nu te îndoești.
Il est dur parfois le coeur humain.
Panait Istrati
București, 15 Ianuarie 1935
Cruciada Românismului - Anul I, nr 7 de joi, 17 ianuarie 1935
Dacă doriți să distribuiți:
Înapoi la index