Ne-a fost dat nouă, acelora care vedem în lupta spirituală a românismului adevărata cale de cinste, dreptate şi adevăr, să ducem spre lăcașul de veci pe acela ce vibra mai mult spre această încrezătoare cale. S'a spus de mulţi că a fost un trădător? Dacă ar fi fost un trădător, nu murea pentru cruce. Dacă ar fi fost un laș, n'ar fi căzut de atâtea mâini ucigașe.
N'am propovăduit niciodată uciderea, fie cu revolverul fie cu „ranga“. Sângele acelui om m'ar fi urmărit în veci de veci, ca un spectru hidos care nu mai dispare.
Sânt părticele mici ale sufletului care fără să se vadă, se cunosc.
Biândejea, mila, lupta spirituală şi cea mai frumoasă luptă spre care ținteşte şi luptă omenirea de veacuri şi va lupta, vederea lui politică, exemplul ordinei, au fost stăpâne în sufletul lui Mihail Stelescu şi erau convingătoare pentru acela ce l-ar fi cunoscut prima oară. Idealul e un vis. Idealul unei generaţii, frământarea şi apostolatul Mântuitorului sânt vecinice.
Aplicarea cuvintelor sacre într'un anumit timp, numai o singură vibrare. Dar când profeția morală îmbracă haina iubirii aproapelui, apropierea de om, fie prin social, fie prin politic, omul acela începe să urce o „golgotă"” nevăzută — iar până sus, între stânci, la cotiturile drumului, umbrele viermilor ce trăiesc în putregai și nămol lovesc şi se pregătesc pentru cina sângelui cinstit.
Din marele ospăț al sângelui s'au ospătat și umbrele negre cari l-au răpus pe Mihail Stelescu. Unde mai e respectul pentru Sf. Cruce? Oare Sf. Cruce n'a făcut simbolul umbrelor negre ce râvnesc la puritatea şi lumina lui Hristos? Zilele acelea din urmă, zilele acelea când Anticrist va lupta pentru marea lui „împărăție lumească“ se simt în mirosul pucioasei și-al sângelui. Unde ni sânt preoţii, dorm, ce fac? Nu văd ei că acei copii cari trebuiau să țină „Biblia“ au ținut „pucioasă“?
Poate şi Dumnezeu a vrut ca Mihail Stelescu, iubitor de cruce, să fie ciopâţit.. de viitori "purtori de cruce“... Suflete, suflete purificat!... Omul Stelescu s'a purificat printr'un joc al întâmplărilor timpului... Şi oricât s'ar părea de curios acest joc, existența lui în fața istoriei va rămâne ca o făclie pentru adevărul pur, pentru umanitate, pentru puternica lui ideie politică. Sânt alţi poate mai în măsură să aprecieze și să documenteze ideia politică ce a organizat-o Mihail Stelescu. Ceeace înseamnă că odată cu moartea lui, ideia, sfânta ideie pentru care a murit năpraznic, nu va muri niciodată.
Mihail Stelescu a fost un suflet deschis, iubitor de oameni, iubitor de lumină! Pentru a fi iubitor de oameni trebuie să-ți înfrânezi patimile, să fii un apostol nu o secătură. Iubirea lui pentru oameni îi sătura sufletul cu izbânda zilei de mâine pe care o vedea mai omenoasă, mai plină de curățenie spirituală. Din viața lui scurtă se pot lua mii de învățăminte, atâtea elemente de creaţie pentru concepția adevăratei vieţi.
Stelescu iubea sborul porumbeilor. De atâtea ori îşi ridica ochii spre înălțimi şi contempla frumusețea aripelor graţioase, frumuseţile neînchipuite ale imaginilor care se jucau în dimineţile cristaline. Stelescu iubea porumbelul călător. Vorbea adesea cu mare bucurie despre această pasăre măiastră... Dar moartea i-a închis ochii înainte de a vedea, de a-şi mulțumi sufletul cu priveliștea vizitei porumbeilor călători cehoslovaci...
Din apropierea casei lui după stadionul O.N.E.F., şi-au luat sborul ținutele mândre ale nobililor pasări... Să fie o evocare! Să fie un simbol!
Astfel, s'a bucurat, când mi-a spus într'o zi, că a primit un porumbel Capucin (Maria Stuart). — dar admiraţia lui pentru această pasăre era o înălțare spirituală, o misiune divină pentru acei cari luptă încă cu ţărâna. De multe ori îşi punea mâna strașină la ochi și privea sborul...
Un suflet de elită, un învingător al lutului, care lupta pentru ridicarea aripelor pe de-asupra nimicniciei omeneşti.
Și atunci când chemarea cruciatului Petroianu s'a avântat şi-a strigat numele celor pe cari moartea spiritului nu-i poate cuprinde, trei porumbei trebuie să fi adus supremul omagiu celor rămaşi încă prinşi de țărână o ramură de măslin, pacea duhurilor: Panait Istrati, colonelul Niculcea, Mihail Stelescul!...
Cruciați! S'a înălțat din țara noastră cel mai frumos porumbel!
Dumnezeu să-l odihnească!
VIRGIL TREBONIU
Cruciada Românismului - Anul II, nr 82 de joi, 23 iulie 1936
Dacă doriți să distribuiți:
Înapoi la index