Cum s'a sărbatorit Duminică doi ani de luptă pentru Muncă, Cinste, Adevăr
În mjlocul necazurilor și greutăţilor de tot felul, 22 Noembrie a însemnat pentru Cruciada Românismului o clipă de pioasă bucurie, o zi în care lacrimile s'au amestecat cu speranța.
S'au sărbătorit deci modest doi ani de când Cruciada a pornit la drum. Modest şi dureros. Căci jertfele pe care ea le-a dat în acest interval i-au lăsat răni adânci și grele, iar piedicile şi răutatea pe care o întâlneşte în drumul său, ating marginile răbdării omeneşti. În ciuda tuturor acestora, Cruciada a atins doi ani de existenţă, iar azi, când păşeşte într'al treilea, o face cu toată nădejdea, gata de orice sacrificiu, pentrucă dincolo de răutățile omenești, există o justiție imanentă a cărei balanță cumpăneşte drept, justiţie care, spre deosebire de cea omenească, nu e legată la ochi.
Deaceea, Duminică, 22 Noembrie, a fost sărbătoare.
Dis de dimineaţă, cruciații au început să se strângă la sediul din Calea Victoriei 142, unde se aflau expuse în biroul lui Mihail Stelescu, sfinte relicve martore ale suferinţei lui.
Astfel, cei prezenţi, au putut vedea cu groază cearceaful care-i acoperise trupul bolnav, ciuruit de gloanţele asasinilor şi sfâșiat de loviturile de topor.
Tot astfel, perna pătată de sângele românesc al celui ce s'a jertfit la Spitalul Brâncovenesc şi care i-a fost ultimul reazăm.
Alături erau asezate troițe pe care singur îşi scrisese destinul și chemarea: „Singur pentru toţi“, şi cartea d-lui profesor C. Rădulescu-Motru, întitulată: „Românismul“, carte cu care a murit în mână atât de simbolic Mihail Stelescu.
În mijloc se afla masca lui mortuară, mască pe care se vedeau clar urmele barbariei asasinilor. Ciuruită de gloanțe si zdrelită de lovituri de topor, ea contrasta ciudat cu zâmbetul blând ce-i plutea pe buze.
In ziua aceea, sutele de cruciaţi cari au defilat prin faţa biroului lui Mihail Stelescu, si-au oţelit sufletele şi voinţa. Ei vor fi de acum încolo, mai hotărîţi, mai dâriji si mai nepăsători la primejdii.
De acolo, s'au îndreptat cu toţii la cimitirul Bellu unde odihneşte trupul chinuit al lui Mihail Stelescu.
Aici alte cete de cruciați erau prezenţi iar pe mormânt se grămădeau buchete mari de flori, aduse pios şi cu inima plină de dragoste pentru cel ce, în ciuda morţii, este totuşi viu.
La mormânt s'a oficiat o rugăciune de către părintele Grossu, după care d-l Constantin Caragea, adresându-se celor de faţă, le-a spus:
„Să facem legământ aici că nimic nu ne va opri şi că vom duce cu orice preţ mai departe lupta pentru idealul căruia Mihail Stelescu s'a jertfit“.
S'au cântat apoi imnuri cruciate după care s'a dat onorul.
În grup, toţi cei de faţă s'au îndreptat către mormântul lui Istrati, de unde au pornit la sediul sectorului 3 Albastru a cărei inaugurare a avut loc în acea zi.
Aici, ordinea si disciplina cruciaților a umplut tuturor inimile de nădejde şi speranţă intr'un viitor mai bun.
A avut loc o sfeștanie, după care au luat cuvântul d-nii: Constantin Caragea şi D. Popa, șeful sectorului.
D-l Caragea, în puţine cuvinte, dar pline de căldură şi sinceritate, a arătat celor de faţă importanța unui cuib cruciat în acest colț al Bucurestiului. A prezentat totodată celor de faţă pe d-na Zoe Mihail Stelescu, care deşi crunt lovită de soartă, continuă totuşi să lupte pentru idealul a cărui jertfă a căzut soțul său.
Şedinţa se termină într'o atmosferă de caldă frăţietate.
DUPA AMIAZA
După amiază, încă dela orele 5, sălile sediului central au început să se umple de lume, iar la ora 6 începe şedinţa comemorativă. Ea e prezidată de d-l Constantin Caragea care rostește următoarele:
„Şi anul acesta mi-a fost hărăzit să prezidez aniversarea celui de al II-lea an al Cruciadei.
Din doliile succesive pe cari le-am îndurat nu ne-am putut permite să ţinem o şedinţă festivă.
Deaceea v'am convocat numai să vă spun câteva cuvinte şi să aud din partea dv. o nouă asigurare de solidarizare, de disciplină, şi de dor de muucă, pe tărâmul ideologiei cruciate. În afară de cei morţi, avem însă să aducem prinosul nostru de recunoştinţă şi acelor cari, îmbrățişând cauza noastră, se frământă, luptă si ne ajută pe orice cale.
Intâi, d-l general adjutant N. Rădescu, care din prima zi, n'a precupeţit nici un fel de sacrificiu pentru a ne sări în ajutor.
Apoi d-l Sergiu Lecca, despre a cărui sprijin nu am nevoe să vorbesc. ÎI cunoaşteţi cu toţii.
Și apoi iarăsi trebuie să mulțumim cu recunoştinţă d-lui avocat Caliga. Venit între noi în cele mai dureroase clipe ale existenței cruciate, pe zi ce trece e mai legat de noi, mai productiv şi mai folositor. Iar tuturor celorlalți şi vouă vă zic: Trăiască România, trăiască Cruciada.
Dacă acum doi ani, din frământarea sufletească a unora dintre noi, cu Stelescu în cap, s'a născut această Cruciadă a Românismului, nimeni nu trebuie să creadă că dacă unii mor, alţii recent uciși mișeleşte, sau unii pleacă dintre noi, nimeni, cum spun, nu are dreptul să se îndoiască o clipă că izbânda finală va fi tot a noastră.
Stelescu a spus-o şi noi am ştiut-o din prima clipă, că drumul nostru, la început, va fi un calvar.
Am știut că numai din suferinţe, din sânge, din muncă şi răbdare, se poate căli acel oţel sufletesc, care să străpungă toate nevoile, toate vitregiile şi să spintece cortina care ne desparte de țelul nostru.
De aceea, în numele conducerei Cruciadei, mulţumesc tuturor acelora, cari reculegându-se şi revizuindu-şi conştiinţele, au ştiut să voească mai departe, şi alături cu noi să înfrunte toate necazurile, de orice fel, și să nu aibă decât un singur scop: triumful ideologiei noastre.
Vecinică va fi memoria acelora morţi dintre noi: Panait Istrati si col. Nieculcea. Primul, prin sprijinul cugetărei şi adânca lui putere de analiză, ne-a clarificat mult drumul cel avem de urmat. Al doilea, prin situaţia si munca lui, va rămâne un exemplu viu de cinste şi curaj civic.
Pe de-asupra lor, ca un imbold etern, va pluti sufletul lui Stelescu. El a știut să concretizeze în sufletele noastre atât adevărata concepție a Românismului, cât şi să brăzdeze drept şi just drmul Cruciadei.
Supremul exemplu a ştiut să-l dea cu sacrificiul vieţei lui, neprecupeţind o clipă pentru viitorul şi sporul Cruciadei.
Pentru idealul lui, pentru binele nostru, cred că nici unul dintre d-voastră nu se va da înapoi, oricare vor fi greutăţile, necazurile sau întrigile, icoana idealului nostru le va învinge pe toate si că uniţi, cot la cot, vom şti să ne impunem, prin muncă, cinste, şi adevăr.
După aceasta a luat cuvântul cruciatul V. P. HUICA, vorbind în numele organizaţiilor Olteniei. Arată că legătura sufletească cu Mihail Stelescu este şi rămâne indisolubilă pentru toţi cei ce l-au cunoscut cât şi pentru cei ce îi împărtăşese azi concepţia.
Cruciatul JOD aduce cuvântul organizaţiilor moldovene. Insistă în special asupra mizeriei muncitorilor din portul Galaţi şi arată datoria Cruciadei față de aceşti oameni, lipsiţi de apărare în fața spoliatorilor.
Cruciatul IORGU MANU vorbeşte în numele muncitorilor cruciați. Arată că Cruciada trebuie să urmeze linia lui Mihail Stelescu, făcând apropierea între muncitor si intelectual. Toţi cei ce muncesc trebuie să-şi dea mâna.
Cruciatul EUGEN SILVESTRU ia cuvântul în numele Frățiilor de cruce. Işi exprimă mulțumirea că poate lua şi anul acesta cuvântul la sărbătoarea Cruciadei și arată că lupta trebuie purtată mai departe cu orice preț.
Cruciatul RADUCANU ALEX vorbeşte în numele studenților cruciați. Subliniază datoria intelectualilor de a lupta pentru bună starea ţării și protestează energic contra murdăriei studenţimei prin numirea în fruntea ei a unui comitet de onoare compus din asasinii lui Mihail Stelescu. Întreabă dece autorităţile universitare nu se sesizează.
Vorbeşte apoi d-l avocat EMIL GEORGE CALIGA. Pornit la luptă din îndemnul unei indignări nemaipomenite față cu asasinatul dela 16 Iulie, azi luptă în calitate de cruciat, pentru a dovedi tuturor că Mihail Stelescu n'a trădat, că asasinarea sa este o monstruozitate. Va arăta la timp motivele care au determinat uciderea sa şi îşi reînoeşte promisiunea pe care şi-a făcut-o de a pune cot la cot pe asasinii din boxă cu cei din afara ei.
Ia cuvântul cruciatul VASILE C. DUMITRESCU, secretarul general al Cruciadei Românismului, arătând că lupta, pentru a putea fi dusă mai departe, cere unire şi frăţietate între cruciați, muncă neprecupeţită şi fără teamă în faţa primejdiei şi încredere în conducători.
Cruciatul GRIGORE C.GONZA vorbeste în numele redacției Cruciadei Românismului și în numele organizaţiilor din Transilvania. Arată suferinţele românilor de acolo şi în special acţiunea nefastă a politicienilor. Face un tablou al nevoilor Moților şi cere pentru ei dreptate.
În încheere propune ca până când se va lua conducerea organizaţiei de către cel căreia i-a fost oferită la 23 Iulie a. c., postul de preşedinte provizoriu al Cruciadei Românismului să fie încredinţat d-lui Constantin Caragea.
Adunarea, prin vii aplauze, aprobă această propunere.
D-l Caragea mulţumeşte celor de faţă, apoi face jurământul de credință că va lupta mai departe pe linia lui Mihail Stelescu. Inchide apoi şedinţa, iar cruciații trec în biroul lui Mihail Stelescu unde jură credință crezului cruciat.
A doua adunare anuală a Cruciadei Românismului ia sfârşit.
Păşind în al treilea an, Cruciada îşi îndreaptă gândul către Dumnezeu, rugându-l fierbinte a-i ajuta să poarte cu cinste si cu demnitate făclia Românismului.
Cruciada Românismului - Anul III, nr 96 din 6 decembrie 1936
Dacă doriți să distribuiți: