Poporul Italian, organizat de geniul lui Mussolini, a pornit vertiginos pe drumul înfăptuirilor.
Având o armată echipată și instruită, Mussolini îşi permite să ia, la adăpostul ei, orice hotărâre, indiferent contra cui este îndreptată, numai poporul său să aibă maximum de folos. Războiul din Abisinia (Etiopia de azi, n.n.) îl îndreptățește să facă orice acţiune, cu condiţia ca ea să fie energică și brutală pentru ca Europa să se găsească deodată în faţa unui fapt împlinit.
Odată satisfăcută în Africa, Italia şi-a fixat un nou centru de gravitate a înfăptuirilor politice: Supremaţia politică în Dalmația şi în Bazinul Dunărean. Mussolini vrea ca Adriatica să devină o mara nostrum, iar Dunărea o arteră principală de expansiune italiană. In această tendinţă se loveşte însă de blocul Micei Întelegeri a cărei orientare politică nu convine politicei italiene.
Declaraţia dela Milano, cu accentele ei categorice, ne face să credem și mai mult în adevărul afirmațiilor noastre. Mussolini, neputând ataca direct acest organism, se face ecoul revizionismului maghiar. Știind că Mica Inţelegere s'a născut din nevoia de a se apăra contra pretențiilor bolnăvicioase ale Ungurilor, Italia, pe deoparte, dă dreptate revizionismului, iar pe de altă parte, întinde mâna plină de curtoazie Jugo-Slaviei cu scopul vădit de a o scoate din Mica-Înţelegere.
În felul acesta, Mussolini speră să ajungă la dezorientarea politică a României şi Cehoslovaciei şi la neutralitatea Jugoslaviei. Acest bloc odată sfărâmat, va da satisfacție Ungariei, care se va face desigur la umbra baionetelor italiene, având grijă însă ca cercul influenţei Italiei să se mărească considerabil. Jugoslavia izolată, având în spate un vrăjmaş puternic va capitula uşor.
Dalmația va trece sub stăpânirea Italiei, iar Adriatica va deveni o mare nostrum.
Acum vine însă întrebarea: Dece Italia procedează aşa de repede? Cauza este Germania! În urma loviturilor teatrale pe care această ţară le-a dat, Italia a înţeles că Germania şi-a reînceput vechea politică de expansiune în Orient. Acel Drang nach Osten trebue realizat de Germania cât mai curând.
Vizitele în Balcani a diferitelor personalităţi politice germane, ne îndreptățesc să credem că Germania caută să-şi facă un curent de simpatie ca atunci când va trece la acţiune, spiritele să fie formate conform idealului ei.
Lucrul acesta îl ştie Mussolini, de aceia, printr'o acţiune brutală, o ia înaintea Germaniei.
El, care a luptat pentru desfiinţarea sclaviei în Abisinia, dă câştig de cauză unui popor care nu poate trăi fără robi. În felul acesta, Ungaria este sustrasă influenţei germane şi e utilizată ca un instrument pentru expansiunea italiană în orient.
Cu alte cuvinte, lupta care se dă pe spatele nostru — căci noi am ajuns prada de împărțit — de fapt este lupta între Italia şi Germania cu toată oponenţa de înţelegere dintre aceste două state.
Datoria Micei Înţelegeri şi a noastră, în special, este de a lucra fără preget la întărirea noastră militară. Să aplaudăm cât mai puţin Roma și Berlinul şi să cerem cât mai mult conducătorilor noştri înarmarea pentru ca la discursurile războinice ale neprietenilor să le răspundem cu milioanele de baionete perfect echipate şi instruite.
Iar Mussolini şi nobilul popor din Pesta să ştie că actul unităţii noastre naţionale este dictat de vocile a sute de mii de martiri sacrificați pentru apărarea şi întregirea neamului şi e scris cu baioneta şi cu sângele ostașului român.
Șt. Bujoreanu
- asistent universitar -
Cruciada Românismului - Anul III, nr 95, din 22 noiembrie 1936
Dacă doriți să distribuiți: