Pe Mihail Stelescu l-am cunoscut în primăvara anului 1925. Eram copii amândoi, la o vârstă când alţii abia păşiau pragul adolescenței. Venise la Brăila ca să pună bazele unei frăţii de cruce cum era cea dela Galaţi, organizată şi condusă de el.
Am scos apoi împreună revista „Frăția de cruce“ care a însemnat mult pentru evoluția spirituală a tineretului din acea vreme. Am devenit buni prieteni, fraţi de cruce adevăraţi, cu toate că, mai târziu, drumurile noastre politice s'au despărțit. Adversari în alegeri, noi ne regăsiam totdeauna prieteni, deoarece păstrasem aceleaşi idei, cu toate că în 1927, Corneliu Codreanu trădase „Liga Apărării Naţionale Creștine“, pe steagurile căreia jurase credinţă.
Mi-a fost prieten Mihail Stelescu. Știu că firea lui a fost întotdeaună dreaptă şi cinstită, sufletul lui entuziast şi generos, caracterul lui întreg. M'au mâhnit adânc potopul de calomnii și insinuări grosolane şoptite la ureche despre el. M'a revoltat mai ales o broșură semnată de un individ dubios.
În ultimile luni, absorbit de preocupările mele profesionale, mă îndepărtasem oarecum de Stelescu şi de mișcarea lui.
Nu mi-a fost dat să-l mai văd în viață. Ca un trăznet ma izbit vestea asasinării lui.
O bandă de nebuni (căci numai un nebun sau un maniac închinător la diavolul ar fi putut săvârși o astfel de faptă), năvălesc asupra unui om bolnav şi după ce-l omoară mișeleşte, îl mai ciopârțesc cu toporul. Stă mintea în loc şi nu poate pricepe o astfel de grozăvie pe care nici popoarele primitive nu ar fi fost în stare să o facă.
Am fost timp de opt ani de zile un partizan fanatic al unirii forțelor naţionaliste. Am privit chiar — deși eram cuzist — cu oarecare simpatie mişcarea Gărzii de fier“, în care aveam prieteni şi fraţi de cruce.
M'am convins însă acum că numai sectarismul de bandă al acelor ce spun că sunt inspirați de Arhanghelul Mihail (eu cred că sunt inspirați de Satana, căci nu mai el inspiră crima) a împiedicat unirea forţelor naţionaliste...
Frate Mihail,
M'ai chemat de multe ori să vin şi ca să ocup un loc în mişcarea Cruciadei tale.
Am întârziat, poate. Iată-mă însă, acum, când lașitatea unora şi frica de revolver îi face să tacă molcum, că sunt prezent la chemarea ta şi te asigur că opera înfăptuită de tine va fi continuată.
OSCAR STOENESCU
Cruciada Românismului - Anul II, nr 82 de joi, 23 iulie 1936
Dacă doriți să distribuiți: