Amatorii de aventură de dreapta din "Țara Românească au format partide si partiduțe. Toţi „luptă“ în numele aceluiaş principiu... naţional. Dar cum dorința cea mai vie a fiecăruia dintre ei e de „a veni“ singur la Putere, adică de a nu împărţi cu altul comodele „răspunderi“ ale guvernării, ne vedem puși în fața unui semnificativ semn de întrebare: Oare, întreaga mişcare de dreapta nu ascunde, cumva, nerăbdarea, stârnită la „conducători“, de a fi rămas într'o lungă opoziţie?
Dacă-i aşa, se explică lesne manevrele de masse ale amatorilor de aventură.
Si asa e!
Cum ne putem explica altfel faptul notoriu că, în vreme ce avem o puternică deslăuțuire naţionalistă - un principiu de dreapta care obligă conştiinţa naţională la o solidaritate unanimă — massele luptătoare sunt divizate în vaidiști, gogu-cuziati, codrenisti si în alte soiuri de „işti“?
Massele m'au vreo răspundere in aceste manevre ale conducătorilor lor? Ele, în dorinţa lor de mai bine; ele, cari au fost de atâtea ori înşelate de toate „combinaţiile“ politicianiste pe cari le-au pipăit din aceeaşi vie dorinţă de mai bine; ele cred, azi, în nouii „idoli”, cu aceeaşi tărie cu care au crezut în „idolii“ lor, de eri.
E ultimul lor refugiu.
Când îşi vor da însă seama că şi de această dată au fost înşelate în aşteptările lor - fiindcă asa va fi! — când îşi vor da seamă că au fost, adică, ispitite să se refugieze în braţele ademenitoare ale unui nou „crez“, ca să fie „imbrăţişate“ de aceleaşi braţe paralitice, atunci, aceste mase oropsite, nu se vor desmetici cumva, într'un fel anumit şi nu vor frânge într'o disperată solidaritate braţele acestea moarte ale politicianisrului românesc?
În spatele masselor veghează doar pofta de guvernare a „vaidiştilor“, a „gogo-cuzistilor“ şi a ...„codreniştilor“.
Massele nu sunt „iste“. Massele sunt numai masse; adică ceva care se mişcă greoi. Dar și când se „mișcă“...
„Iști“, sunt toţi acei răufăcători — clientela politicianistă — cari vântură, spre folosul lor in dorința lor de procopsire şi de jaf în banul publice, toate marile pasiuni ale masselor nevinovate, speculând, în chip înfiorător, ceeace au massele mai îngrozitor în ele: instinetele lor sălbatece!
Dacă, însă, aceste masse româneşti, manevrate de amatori de aventură, nu sunt conștiente încă de marele lor rol social, nu's ele de vină. Răspuuzători de inconştienta masselor sunt toţi acei amatori de aventură de dreapta ca si de stânga, a căror tărie o face însăşi inconștiența masselor.
Intre acesti „amatori“ şi între noi, s'a început o luptă „dreaptă“ românească, o luptă din care Cruciada Românismului va ieşi biruitoare până la urmă!
Amatorii de aventură, simţind că ideea noastră de luptă se înfige temeinie în sufletul românesc; temându-se, adică, de isbânda noastră, uzează împotrivă-ne de toate mijloacele „ingăduite“ si neîngăduite, doar-doar ne vor răpune. Acum, acesti reali dusmani ai românismului, vânturătorii mincinoși ai sufletului românesc, au scornit împotriva noastră o nouă infamie, susţinând adică, nici mai mult, nici mai puţin, că superba noastră luptă pentru trezirea poporului românesc la o viață nouă este comunism??!!
Da: Pentrucă voim, cu toată tăria, de a stârpi lichelismul, slugărnicia, tembelismul, chiulangismul, abuzul și pe toţi fraţii şi pe toate surorile inconştienţii poporului român cari s'au grefat pe trupul lui, da, deaceea suntem arătaţi drept comuniştii. Și de către cine? De către toți aventurierii luptători, în aparenţă, dar dușmani ai românismului, în realitate, — după cum vom vedea în articolele viitoare.
Să se ştie: cei cari își închipuie că jonglând cu sfintele aspirații ale unui popor, târându-l numai în aventură, cultivându-si doar instictele bestiale, fără a pune pe celălalt taler al balanței ideea fundamentală care să conducă poporul la descătuşarea lui din robia „șmecherismului“ si din cea a „domnilor“ depe tribuna politicianistă, — nu vor isbândi decât să înmulţească ura poporului împotriva tuturor.
Moravurile rele dintr'o țară nu se schimbă într'o noapte, prin câteva asasinate răsunătoare și inutile, făptuite doar din dorul de „sgomot“. Aceste moravuri rele se schimbă cu vremea, încet-încet, canalizând perseverent sufletul poporului în matca lui firească: ideea de drepturile şi de datoriile lui!
Nu poate fi mare o revoluție, care se bizuie doar pe îndrăzneala inconstientă a câtorva amatori de aventură cari cheamă poporul, într'o anumită zi la o anumită răfuială. Nu. Aceasta e aventură, fiindcă poporul chemat la „răfuială“, nefiind pregătit pentru noua lui formă de viată, se va da prins în mâinile unor îndivizi, mult mai primejdiosi pentru el decât cum sunt înşişi cei ce-l otrăvesc acum. Pleavă!
S'ar întâmpla astfel, ceeace s'a întâmplat depe urma împroprietăririi ţăranilor, când ei au fost puși în fața acestei mari reforme, fără a fi pregătiţi în prealabil.
O revoluţie in adevăr mare, se înfăptueşte zi cu zi, ceas cu ceas, vreme de decenii si numai după ce pier generaţiile în sufletul cărora a germinat ideea de trezire a masselor. Ideea se desvoltă normal, în măsura în care se succed generaţiile. Când ea s'a copt îndeajuns, revoluția s'a înfăptuit ca dela sine, existând o conştiinţă şi o opinie a masselor.
Aceasta este forma de viaţă a Cruciadei Românismului. Aceasta este chemarea noastră — în „dezacord“ cu „ideea“ de „revoluție“ a „conducătorilor" şi a „căpitanilor“ de dreapta ai Ţării Româneşti — satanele luptelor dintre fraţi, mari amatori de aventură, cari ar trebui, într'o bună zi, cu propria lor piele, să dea socoteală truditului suflet românesc pe care-l vântură azi, din calcule meschine.
Iod
Cruciada Românismului - Anul III, nr 95, din 22 noiembrie 1936
Dacă doriți să distribuiți: