Imediat ce un om își manifestă cu mai multă energie ideile sale despre românism și despre dreptul de suveranitate națională, e etichetat de presa din Sărindar de «antisemit».
Ce legătură ar putea fi între afirmarea unui românism militant și ura împotriva «evreilor» nu știu. Dar un lucru e cert. Acel ce-și va manifesta public ideile naționaliste va deveni automat un anti-judeu, în fața atacurilor lor.
Și acuma luând cazul nostru al celor dela «Cruciada» rămâne să vedem dacă sântem sau nu «antisemiți». Și deoarece judeilor le este foarte drag acest termen antisemit, dar care în realitate e fals și inexact, nu-1 voi întrebuința deoarece nu reprezintă sentimentul nostru.
Noi nu sântem contra nimănui, dar sântem pentru țara și neamul nostru, iar dacă cineva e contra țării și neamului nostru, atunci desigur că se va ciocni cu noi.
Pentru noi «insul» indiferent de religie și origină, care are aspirații contrare românismului este un antiromân și deaceia tuturor judeilor cari manifestă astfel de sentimente, nu-i vom mai jigni cu termenul de «jidan» dar nici «evreu» nu-i vom spune, deoarece «evreu» reprezintă noțiunea de neam, ci îl vom eticheta pur și simplii «antiromân».
Astfel antisemitismul nostru este în raport direct cu antiromânismul lor.
Zilele trecute mi-au scris vreo doi trei cititori cari mărturiseau că sânt «evrei» și că aprobând atitudinea «Cruciadei» întrebau totuș «ce avem cu ei».
Simpla mărturisire că sânt evrei pune o stavilă între aspirațiunile românismului și ale lor. Și aceasta deoarece la ei, prin cuvântul evreu se exprimă conștiința de neam aparte, menținut prin religia lor.
Dece oare un «evreu» creștin nu poate exista? Dece este svârlită anatema asupra evreului ce-și părăsește religia?
Dece botezarea lui Auschmitd a trezit invective din partea «evreilor» de renegat?
Înainte de botez nu era român, ori acum după botez nu mai este ce trebuia să fie?
La Iași acelaș lucru, un oarecare Carol Diamant advocat, voește să treacă la creștinism, iar presa «evreiască» strigă: renegatul, trădătorul, etc. Iar un oarecare Lazăr Marcu iată ce scrie:
...«Carol Diamant însă nu e un fapt divers. Și nu e fapt divers nu pentru că a prezidat odată Comunitatea Israelită — de care astăzi se leapădă ca de satana. El iesă din normal pentrucă gestul lui e făcut în'trun timp în care cei mai îndepărtați evreii se simt mai mult ca niciodată evrei.
Așa deci. Există o conștiință națională evreiască; o conștiință care din faptul că e strâns legată și de credință, nu poate fi conviețuirea cu românii creștini, decât antiromânească și anticreștină.
Dacă «evreii» vor să fie români să nu mai vorbească că se simt mai mult ca niciodată evrei, iar dacă n’o pot face și nici nu le-o cerem, ba mai mult noi aceștia dela Cruciada îl vom stima oricând pe un naționalist evreu, să nu joace însă rolul de duplicitate murdar și laș pe care în realitate îl joacă. Pentru acești antiromâni și anticreștini noi rămânem ireductibili dușmani.
Iată de ce acei ce își zic evrei să nu se mire de ura românilor în contra lor. Să nu-și mai facă partide evreești, fond de ajutorare palestinean, pregătiri de Haluțimi, macabei, steag alb-albastru, filme naționaliste evreești ca «Sabra» etc., etc.
Căci oricât de naivi am fi, eu tot zgomotul de moși al Sărindarului, nu vom putea crede și nimeni nu va crede că între atari manifestări și conștiința de român poate exista vr’o legătură.
De aceia, înțelegem să socotim pe «evrei» ori membri ai neamului nostru și atunci din manifestările arătate mai sus sânt antiromâni ori să-i socotim «evrei» atunci sânt minoritari la cot cu toți ceilalți. Medie nu există.
Desigur vor fi unii care fiind liber cugetători și atei, au pierdut conștiința neamului din care fac parte odată cu credința.
Aceștia pretind că ei pot fi buni români, deoarece nu mai consumă carne de porc, nu merg la sinagogă etc. parcă acestea ar fi condiții de neromân — curios — sau abandonarea lor ar implica românismul. Desigur că nu avem nimic cu acel străin de neamul nostru care a reușit să se integreze nouă, dar nu prin consumare de carne de porc.
Dar cum pot cere acești izolați crezare, când marea masă din «ghetouri» din burghezia și din aristocrația banului manifestă anantiromânism fățiș.
Iată deci că nu noi manifestăm antisemitism, deoarece n’avem nimic cu neamul evreesc dacă el vrea să se considere cavalerește și deschis neam evreesc. II vom respecta după cum cerem și noi să ni se respecte neamul.
Dar dualitatea e o falsitate pe care noi o socotim și îi vom spune anti-românism.
Pentru noi, «evreii» în sitația de azi, cu pretențiile false care le au de români, nu-i putem socoti decât anti-români și numai așa le vom zice.
Ei sânt de vină de excesele la care se dedau atâția; ei evreii, au inventat numirea de antisemit. Deaceia să ne ierte «Sărindarul» că nu-i putem fi pe plac să ne intitulăm «antisemiți» fiindcă aceasta e o noțiune falsă care nu interpretează atitudinea noastră, ci noi îi acuzăm pe Domniile lor de anti-românism.
Nu vom practica nici violența contra Domniilor lor, căci nu sântem adepții «huliganismului» dar dacă va trebui să rezolvăm odată problema altfel decât platonic, vom face așa fel încât istoricii să scrie că românismul n'a învins prin huliganism, ci prin revoluție națională. Termenul de data aceasta credem că e cel preferat.
MIHAIL STELESCU
Cruciada Românismului - Anul I, nr 14 de joi, 7 martie 1935
Dacă doriți să distribuiți: