Sub acest titlu, confratele nostru „Gazeta Poporului” care apare la Turnu Severin, publică următoarele rânduri asupra asasinării lui Mihali Stelescu:
Avocatul Stelescu a fost împuşcat şi apoi tăiat cu toporul de către opt studenți români—foştii lui tovarăşi în Garda de fer.
Crima a fost comisă în spitalul Brâncovenesc unde Stelescu era internat pentru o infecție la picior.
Patruzeci de gloanțe au ciuruit corpul lui Stelescu în auzul şi văzul celorlalţi bolnavi îngroziți şi înmărmuriți.
Asasinii au spus că Stelescu a trădat şi ei au pedepsit trădarea.
Nu a spus însă ce şi pe cine a trădat şi în virtutea cărui drept ei au executat pe trădător.
Crima aceasta oribilă este un semn al vremurilor.
Dl. profesor dr. Marinescu, într'o cuvântare ținută anul trecut la Academie, a atras atenția celor care au pus stăpânire pe țara românească să înceapă să se mai ocupe şi de cultura creerului nu numai de a bicepsului, (muşchi).
Strigătul a fost în pustiu. Asasinatul din Bucureşti dovedește că de sufletul tineretului de azi nu s'a mai ocupat nimeni.
Nici un sentiment omenesc nu a mai fost în cei opt tineri când armați cu revolvere și topoare, nu au mai ținut socoteală nici de localul în care au intrat nici de suferința celui condamnat, nici de penibila impresie ce vor face asupra celorlalți bolnavi din spital.
Este prima crimă, prima execuție într'un spital.
În toate timpurile şi la toate popoarele, biserica şi spitalul au fost respectate.
În țările unde există pedeapsa cu moarte se amână execuția până trece suferința dacă cel condamnat s'a bolnăvit între timp.
Nici odată şi nici unde nu a fost ridicat un condamnat depe patul de zăcere ca să fie dus la spânzurătoare, împușcare sau eşafod.
Vindecat de suferințe e condus la închisoare şi de acolo la locul de execuție.
Așa impune legea, așa cere religia şi morala, aşa cere firea omenească.
Sunt unele animale din cele mai fioroase — cum e ursul care nu omoară nici nu mușcă pe cel căzut.
Ajuns'am noi, românii, sub firea ursului? Aici ne-au adus noile îndrumări?
D-nii Guţă, Ristea şi Inculetu, trepiedul guvernului de azi, nu au nimic de zis — nu îşi reproșează nimic de starea anarhică în care au ajuns spiritele sub înțeleapta şi vigilenta d-lor guvernare?
Cruciada Românismului - Anul II, nr 83 de joi, 30 iulie 1936
Dacă doriți să distribuiți: