Pentru Duminică, 21 Aprilie a.c. (1935, n.n.), fusese convocat un congres al foștilor conducători ai studențimei dela 1922 încoace.
În palatul medicinșitilor s au adunat liniștiți cei 20—25 de membri convocați și cu drept.
Dar Corneliu Codreanu, căruia îi era teamă să nu primească vr'un vot de blam dela acest congres unde nimeni nu-l lua în serios, a adunat vr'o sută de studenți din toată țara — cu ce mijloace! - pentru a forța mâna congresului.
În fața amenințărilor cu moartea ce s’au adus acelor ce nu le erau pe plac, membrii congresului s'au indignat de această atitudine banditească și lipsită de orice simț al măsuri și au suspendat congresul.
Un fapt însă care demască intențiile lor criminale e următorul: Directorul nostru, Mihail Stelescu, s’a prezentat și D-sa la congres. Singur, neurmat de nimeni, a produs puțină stupoare curajul său de a sfrunta pe cei o sută ce-i ceruseră moartea.
Dar acest curaj afirmat se vede că i-a intimidat deoarece sus, în ședință, nimeni nu s’a legat de D-sa. Atunci însă, când a părăsit ședința, vreo 10—15 l-au urmat în stradă ȘI PE LA SPATE l-au atacat.
Prezența de spirit i-a salvat viața. Scoțând din buzunar un pistol de alarmă, fără a fi lovit, a putut ține la distanță pe agresori cari s’au retras îngroziți, furându-i pălăria smulsă în momentul lașului atac.
Desigur, pălăria va fi prezentată ca trofeu lui Codreanu și ca o dovadă palpabilă că i s’a executat oarecum ordinul.
Atâta lașitate ne scârbește. Peste 100 de oameni contra unui om și să nu ai curajul atacului prin față, ci ca ultimile lepădături omenești să-i sari în spate.
Iată vitejia Codrenistă.
Continuați. Arătați lumii cine sânteți. Confirmați spusele noastre. Directorul nostru și cu noi știm că pe calea adevărului spus răspicat ne-așteaptă suferinți, dar ele ne ridică și le-așteptăm cu drag. Cu ele ne vom încununa mâinile și frunțile biruitoare.
Agresorii identificați au fost: Victor Antonescu-teolog care totuș practică crima și în ziua de Florii, C-tin Savin și Puiu Traian.
Îi spunem că să-i cunoască lumea și să-i aprecieze.
Ceilalți au fugit prea repede încât n’au putut fi identificați.
Cruciada Românismului - Anul I, nr 21 de joi, 25 aprilie 1935
Dacă doriți să distribuiți: