Ne e foarte greu a pune lângă olaltă aceste două nume. Dar o întâmplare ciudată de noi, încă puțin înțeleasă, — le pune lângă olaltă:
Când Stelescu a fost ucis, — în chipul știut, — de 10 tineri cari voiau să răzbune trădarea lui față de partidul pe care-1 slujise șl care-1 ridicase cât putuse mai sus, făcându-l chiar deputat, — dl. mareșal Averescu a trimis o scrisoare de condolare familiei. Nimic de zis. O vorbă de mângâiere unor îndurerați e o facere de bine. Dar acum când suprimătorii lui Stelescu fură osândiți la cea mai mare pedeapsă ce o cunosc legile țării, la munca silnică pe viață,— dl. mareșal Averescu trimite o nouă scrisoare, felicitând pe judecătorii cari au dictat osânda... Lumea se întreabă nedumerită, ce legături vor fi existat între d. mareșal și Stelescu, de-i dă atât de ostentative atenții?.,. Că le dă,nici o supărare, dar oare de ce?
Libertatea, 20 mai 1937
Dacă doriți să distribuiți: