Au trecut exact douăzeci de zile de când, din acest loc, vesteam cetățenilor acestei ţări samavolnica şi ilegala arestare a lui Mihail Stelescu, conducătorul Cruciadei, douăzeci de zile de batjocură şi doliu pentru creștinătatea acestei ţări, nesocotită şi dispreţuiţă în chiar legile naturale ale existenţei sale legale şi istorice.
Am unit zi de zi,număr de număr, la protestul nostru, vehementele aderări de pe tot cuprinsul acestei Românii care suferă, — adeziuni cari strigau: la cer suferințele unui neam întreg, împilat, batjocorit şi chiar asasinat metodic de către cei care ne conduc, printr'o politică departe de nevoile colectivităţii.
Procesul pentru Crucea dela căpătâiul Eroului Necunoscut al românului cu sufletul de foc şi trupul de martir,- Mihail Stelescu, vine să simbolizeze şi să strângă ciorchine suferințele şi revoltele, strivite între pleoape şi renunţări, ale prea obidițitor mei compatrioți. Iar arestarea căpcăunească a lui Mihail Stelescu şi menţinerea lui ilegală în arestul preventiv, vine să ne demonstreze cât de şubrede sunt legile care ne apără pielea și câtă lipsă de obraz şi dreaptă cumpănire dau dovadă cei dela cârmă.
În tot acest răstimp, când din senin ni s'a răpit tovarășul de luptă, — încercându-se şi nereușindu-se dezorganizarea cruciadei noastre de primenire socială și spirituală, — am fost la fiece pas gâtuiţi în exprimarea revoltelor, la fiece colţ pândiţi cu bâtele, ca să plătim cu puţinul sânge ce-l avem de prisos, generozitatea şi ireductibilitatea luptei pe care o ducem.
Cruciada a fost cenzurată în chip barbar numărul trecut. Nicăeri n'am putut să protestăm și să arătăm dedesubtul adevărat al arestării lui Mihail Stelescu. Am vrut ca să tipăresc un manifest către studențime, prin care, pașnic şi real, o chemam ca să fie prezentă în ziua procesului. Mi-a fost interzis. În schimb, în clipa când la tipografie eu paginam gazeta, supraveghiat sângeros de un comisar de poliție, dulăii d-lui Codreanu împărţeau pe stradă, cu aprobarea autorităţii de stat, un manifest incendiar care ne înjura birjăreşte şi chema ciomăgaşii la proces ca să înveţe minte! Acest manifest a apărut, necenzurat şi în Porunca Vremii, fapt care ne certifică existența neîndoioasă a unui adversar din umbră, căruia nu-i suntem dragi și ne caută nod în papură.
Ne-am resemnat, cu toate acestea, într'o cuminţenie cu greu stăpânită deşi aveam o mie de motive ca să ne apărăm dreptul la viaţă, legal recunoscut de forurile conducătoare. Vrem să arătăm, cu fapte şi oricui, că Cruciada este flamura unui tineret românesc care a rupt cu tradiţia acelei politici asasine şi sterpe a înaintaşilor. Pentru noi, violenţa spiritualului este valoarea care urcă înălțimile viitorului, strălucind biruitoare în nemurire.
În ziua procesului ne-am dus un mănunchi de prieteni şi cruciați ca să asistăm la judecarea căpeteniei noastre. Am întâmpinat pe sălile Palatului de justiție grupuri compacte de derbedei semănate de guvern în calea noastră şi cari, la adăpostul unei insigne de împrumut, deveniau agresivi, căutând cu tot dinadinsul încăerarea. Cruciații s-au strecurat, însă, cu sufletul îngândurat de soarta şi suferința tovarăşului comandant, neluând nimeni în seamă scheunăturile şi colții de pe lături. Ne-am grupat modest într'un colţ şi așteptam începerea desbaterilor... La, un moment dat, provocările depăşind limitele şi cum procesul se revocase din oficiu, de comun acord cu d-nii Const. Caragea şi Sergiu Lecca mi-am strâns camarazii şi am plecat, compact, spre casele noastre.
Ce s'a întâmplat în urma noastră toată lumea ştie. Domnii Lecca şi Caragea, rămaşi ca să afle data amânării procesului, au fost înconjurați de haitele de carnasiere și bătuţi în chip sălbatec, spre ruşinea tineretului acestei țări. Autoritatea polițienească a privit cu mâinile în sân, râzând cu satisfacţie de bestie îndârjită. Vicţimele au fost salvate de publicul şi avocaţii iesiți de pe la procese.
Epilogul acestei găinării întrece orice închipuire: Mihail Stelescu a fost reîncarcerat la Văcăreşti, fără dată de judecare, respingându-i-se până acum, fără nici un moțiv, două cereri de punere în libertate.
Dinaintea tuturor acestor fățişe provocări, care ţintesc să ne scoată din sărite, AVERTIZĂM pe duşmanii noştri, ştiuţi și neştiuţi, că Cruciada rămâne dârză şi nehuligănească pe culmile unui românism bogat în fapte şi creator de ordine morală și socială. Scrisorile pe cari le primim zilnic dela studenţi, muncitori şi marea opinie publică ne sînt scutul pe după care ne odihnim şi alinăm trupurile istovite de atacuri laşe. Avem lângă dreptatea cauzei și luptei noastre, nu o bandă indisciplinată de ciomege sau bricege, ci un închegat bloc de granit, cimentat din întreaga simpatie publică de care suntem înconjurați şi încurajați.
Obșinuiţi să vadem cum ni se fură ideile de către toţi faliţii vieţii noastre politice si ştiind, mai dinainte, că puritatea și vijelia luptei noastre de refacere a acestui popor nu va rămânea fără suferinţe mari, din partene, primim cu sufletul însorit buretele do oţet pe care ni-l înghemuie sub nas dușmanii. Crucificarea noastră în mocirla contemporană se va însemna în ceasul al doisprezecelea, cu reînvierea şi desrobirea la viaţă nouă, umanizată, a acestei Românii, un fel de Abisinie a Orientului.
Iar martiriul celor douăzeci de zile de celulă întunecoasă şi umedă ale cruciatului între cruciaţi, MIHAIL STELESCU, este prinosul de jertfă pe care-l vărsăm pentru mântuirea şi iertarea păgânilor, care ne tiranisesc. Pumnii şi lamele de cuţit, care ne însângerează azi trupul purificat de revoltă, sunt argumente în plus pentru valoarea şi victoria noastră de mâine.
Îl moştenim, prin hula şi prigoana ce se revarsă asupră-ne, pe Panait Istrati. Omul acela, pe jumătate Dumnezeu, care a iubit omenirea atât de generos încât ea i-a supt tot sângele. Tuturor adversarilor noştrii opunem fapte constructive, năzuitoare numai de adevăr și dreptate. Timpul răsbunărilor, mai exact răsplătirea asupririlor ce le suferim azi, va veni şi el, ca orice pe lumea asta.
Deaceea apelez la sentimentul coeziunii, muncii şi cuminţeniei cruciaților din întreaga ţară. Prin slova mea, Mihail Stelescu vă îndeamnă să culegeți rodul greu al martiriului său de azi, închis pentru crucea străbunilor acestui neam, pentru credinţa în Christ a fiecărui român creştin, Mihail Stelescu tace și îşi aşteabtă revenirea printre noi. Şi atunci va sti el ce trebue ars din putreziciunea contemporană, ce trebue denunţat şi stârpit. Până atunci, însă, se cuvine ca toţi cruciații să muncească dârz şi pe tăcute, consolidându-şi brazda sa. Și când fiecare, pe acest imens ogor al Națiunii, vom avea brazda noastră, bine arată şi semănată, atunci ziua culesului va putea veni nestiagherită, grăbind-o chiar noi. Atunci si numai atunci se va vedea puterea noastră.
Să opunem ciomegelor adversare imnul masiv al muncii noastre de precursori CARI ȘTIM CE VREM. Şi istoria, când va fi să ne judece, ne va spăla de toată tina cu care suntem împroşcaţi astăzi, iar buna stare a României de mâine va fi singurul leac al rănilor care ne pârjolesc trupul azi.
ALEXANDRU TALEX
Cruciada Românismului - Anul I, nr 49 de vineri, 15 noiembrie 1935
Dacă doriți să distribuiți: