Mi-e scârbă de presa „umanitaristă“, sistem Sărindar, care speculează sărăcia şi nevoile muncitorilor, făcându-şi afacerile în tovărăşia bancsterilor şi putregaiurilor de tot felul.
Țin să se ştie lucrul acesta pentru că — în orice caz, eu nu pot fi acuzat că sunt plătit de această presă pentru a „ataca“ ziarul „Universul“; ci o fac din convingere personală.
Căci dacă ziarul „Universul“ și-a trimis mercenarii, studenţi montați de către gangsterii de fier ai „dreptei“, ziarul „Dimineaţa“ a silit pe muncitorii din atelier ca să se bată apărându-şi o biată bucată de pâine. A curs, astfel, sânge de român și de creştin, spre desfătarea bancsterilor şi politicianilor putregăiți ce se lăfăesc în fotoliile pluşate ale consiliilor de administraţie (nu uitaţi că în palatul „Universul“ îşi are sediul d. Aristide Blank, colaborator la ziarul „Universul“).
În acest timp, politicaştrii cu cămaşa pe dinafară, cari - dintr'o leafă de învăţător — trimit coliere de sute de mii de lei la cucoane din „elită“ şi pretind că vor ridicarea ţărănimii din care au bătut monedă politică; iar alţii, mai modești, îşi fac cura la Karlsbad.
Unuia singur i s'a trimis un dar pe care — el spune — l-a refuzat.
Este d. Corneliu Codreanu. Domnia sa a recunoscut acestlucru în toamna anului 1934 faţă de nişte studenţi consilieri ai U.N.S.C.R. (citez: „Este adevărat că mi s'a trimis prin d. IONEL MOȚA un cadou, dar eu l-am refuzat").
Aceasta s'a întâmplat pe vremea alegerilor de preşedinte al U.N.S.C.R.
Printre consilierii cari au auzit aceste cuvinte ale d-lui Codreanu au fost — între alţii — și 2 studenţi teologi.
...Noi nu suntem babe politice ca d. Inculeţ (ministrul de interne de atunci, n.n.) pentru ca să stăvilim o anarhie, încurajând pe alta.
Constatăm însă că d. Codreanu, atunci, în 1934, a recunoscut că, PRIN D. I. MOȚA i s'au trimis cadouri.
Nu mă interesează dacă a „refuzat“ sau nu.
Ci faptul că acea persoană sau acele persoane au fost în legătură cu Ion I. Moţa, altminteri nu putea acest "comandant al Bunei Vestiri“ să fie comisionarul d-lui C. Z. Codreanu.
Este acelaș d. Ion I. Moţa, intermediar al „căpitanului“, care a avut nemaobrăzata lipsă de bun simţ de a înjura şi ameninţa cu moartea, într'un manifest tipărit şi lipit pe străzi (cu voia cui, domnule Vania (Inculeț, n.n.)?) pe gloriosul mareşal Averescu.
În schimb, oamenii aceştia ce-şi zic „legionari“ fac cârdăşie cu toate babele politice.
Suntem împotriva putregaiurilor, împotriva bancsterilor, împotriva babelor politice.
România nouă de mâine, România desrobită, nu se face cu compromisuri și cu privilegii acordate unei clase sociale, Ea este România Românilor, a tuturor Românilor, dela vlădică până la opincă.
Este România MUNCII, CINSTEI, a ADEVĂRULUI.
Oscar Stoenescu
P.S. — Rog cititorii să ne ierte dacă — din anumite motive — articolele noastre apar oarecum neclare. Nu e vina noastră. (Se referă la cenzură, n.n)
Cruciada Românismului - Anul II, nr 85 din 16 august 1936
Dacă doriți să distribuiți: