Bisericuță veche
Pitită între munți!
Te-am revăzut din nou...
Bătrână și pitică,
Și-atâta de sfioasă,
De parcă ți-ar fi frică
De anii tăi cărunți!
Erai odată nouă
Strălucitoare ’n soare
Prin clopot ne grăiai
De-o sfântă sărbătoare
Și ne chemai la tine
Vrând să ne dai lumină,
Și floare lângă floare
Crescuse-și în grădină!
Aveai, atunci, un preot
Ca sfinții din pereți
Și noi veneam într'una
De bine să ne’nveți.
Mi se părea că port
Pe Dumnezeu în gând
Că sfinții doar la mine
Priveau așa de blând
Și-adeseori, în fața
Icoanei „Preacurate“,
Doream să fiu Isus
În brațe să mă poarte!...
De-atunci, câți ani la număr
Trecut-a peste noi?...
Am vânturat o lume
În grije și nevoi,
Și rând pe rând, am fost
- Voind să urc mai sus -
Și Iudă și Apostol
Și răstignit Isus!...
Dar tu?... Abia te ții
De cei patru pereți...
Ți s’a umplut grădina
De cruci și de scaeți...
O turlă ți se darmă
Și clopot nu mai ai
Și nu mai vin bătrânii
De sfinte sărbători
Lumină să le dai!...
S’au coșcovit pereții
Și nu se mai văd sfinții
Nu se aude’n strană
Cum ne cântau părinții...
Pustiu... pustiu și gol...
Și’n sfântul tău altar
Oficiază vremea
Ca un păgân tâlhar!...
. . . . . . . . . . . . . . . .
Bisericuță veche
Pitită între munți
Și mie-mi este frică
De anii mei cărunți...
Ei port păcate multe
Și-mi fac sufletul greu.
. . . . . . . . . . . . . . . .
De ce nu mă mai cheamă
Din turlă Dumnezeu?
CONSTANTIN BĂRCĂROIU
Cruciada Românismului - Anul I, nr 20 de joi, 18 aprilie 1935
Dacă doriți să distribuiți: