Cântă lăutare, cântă...
Ştii tu ce e dorul?
Jeale-amară mă frământă
Mi'e departe puişorul!...
Singur, măi, în lumea asta
N'are nici un haz;
Iac'aşa este năpasta!
Cântă-mi de necaz.
Dragostea ce-o port în mine,
E blestem, fârtate!
De nu cânţi, fac doi din tine,
Intru în păcate...
Zi-mi pe coarda groasă-acuş
Să-mi aline plânsul.
Pân' s;o rupe cel arcuș;
Nu te prindă râsul.
Că's în stare să mă bat
C'o 'ntreagă cetate.
Ia mai zi pe celălalt...
Vezi? Așa, măi frate...
Vina-aicea lângă mine
Și stai liniştit,
Şi spune-mi: Cu tine
Eşti tu mulțumit?
Bea și tu! Că cine ştie
Dacă Dumnezeu
Nu ţi-a hărăzit și ție
Chinul cel mai greu!
Bea măi frate... frate dragă
Nu cred că-i plăcut
Să tot cânţi o viaţă 'ntreagă
Dar de ce-ai tăcut?
Nu te-i supăra pe mine
De te rog ceva?
Dar te las să cânţi mai bine
Ce-ţi vrea inima...
Cântă lăutare, cântă,
Că tu ştii ce-i dorul
Jalea-amară mă frământă
Şi-i departe Puişorul!
CONSTANTIN BĂRCĂROIU
Cruciada Românismului - Anul I, nr 40 de vineri, 13 septembrie 1935
Dacă doriți să distribuiți: