Reportaj al unui ziarist francez după note și piese oficiale dintr’un dosar al cartierului general al generalului Franco
Gosadas era o mică aglomeraţie de oameni agricoli în provincia Cardobei. Azi Posadas e un deşert. A fost cu desăvârşire distrus: între 18 lulie și 29 August, comuniştii l-au transformat în cimitir. Timp de 6 săptămâni, până la venirea naţionaliştilor, roşii au omorât şi au mutilat în cele mai groaznice feluri, bărbaţi, femei, copii fără exceptie. Masacrul era organizat metodic. Roşii făceau din victime tinte din cari trăgeau cu armele pentru a se exersa.
Familii întregi au fost exterminate. Ex. Fam. Duran, Palacios, Ramos care se compunea din 16 membrii şi din care doar
unul singur a scăpat cu fuga.
La 29 August, când s'a anunțat coloana albilor, au fost strânşi toţi bolnavii, înfirmii şi s'a făcut un masacru general.
La Baena, autorul articolului reproduce după lista oficială numele celor morţi fie prin strangulare, fie prin ciopârțire în bucăţi. Un azil întreg de bătrâni a fost ciopârțit astfel, după cum şi numeroşi copii.
Chiar înainte de 19 Iulie, în regiunea Sevillei, comuniştii îşi incepură ororile. La Azualcollar, în ziua de 13 Iulie, comuniștii adunară mai mulți cetățeni paşnici ai oraşului cu care umplură închisoarea până la refuz şi nemaiavând loc transformară şi şcoala de fete în închisoare.
Veneau apoi aci, să se distreze pe socoteala celor închişi, chinuindu-i în diferite moduri. Astfel, aruncau în mijlocul lor petarde iar când deţinuţii îngroziți de detunături alergau spre ieşire, îi primeau cu focuri de puşcă. Ca ultimă victimă înainte de retragerea din faţa naţionaliştilor, ei au legat înaintea unei mașini blindate, un tânăr bănuit ca simpatizant fascist şi apoi l-au ars de viu. O tânără revoluţionară din apropierea Sevilei, supranumită „La Carabella“ s'a pus în fruntea unei cete înarmate de revoluţionati, pe cari ea îi întărîtase şi închise pe toţi cei suspectați de moderantism. Aflându-se la 2 August că albii erau în apropiere, ea puse ceata să stropească închisoarea cu benzină şi dădu foc prizonierilor, iar alţii fură luaţi în grabă în retragere şi fură omoriţi pe drum.
La Arahal, marxiştii dădură foc unei închisori plină cu simpatizanţi ai dreptei și la intrarea naționaliștilor numai putu fi salvat din flăcări decât un preot, Don Antonio Ramos, şi acesta desfigurat de arsuri.
INGROPAŢI DE VII
La 23 Iulie, o hoardă de marxiste în retragere, în frunte cu Carabella, setoși de măcel, se opriră într'un sat liniştit şi işi începură crimele. Închiseră întâi pe preoți, împuşcară cu 18 focuri pe căpitanul gărzii civile şi opăriră cu ulei în clocote pe paşnicii burghezi. Un alt fel de masacru consta în a răni grav pe bărbaţi, pentruca apoi să-i lase să se chinuască până la moarte. Familiile celor chinuiţi erau obligate să asiste la acele torturi, pentruca apoi să fie şi aceştia executaţi la fel. Pe alţii îi puneau să-şi sape singuri groapa, iar odată cu venirea serii, erau aşezaţi cu spatele la groapă, în faţă având plutonul de execuţie care avea ordin să tragă în aşa fel încât să nu-i omoare, ci să tragă la picioare spre a le zdrobi, pentruca răsturnându-se în groapă, să fie îngrpați de vii.
O statistică din Septembrie evaluează asasinatele comise de guvernamentali la: 5 mii în Estremadura, 6 mii în Andaluzia, 7 mii în Levant, 8 mii în Aragon, 19 mii în Asturii şi provinciile basce. Se crede că până acum, numărul acestor asasinate ar fi dublu.
Şi masacrul continuă.
Cruciada Românismului - Anul III, nr 97, din 13 decembrie 1936
Dacă doriți să distribuiți:
Înapoi la index