Spre voi, acei ce am crescut împreuna si ne-am legănat primii pași ai copilăriei în bătaia tunurilor si ochii țintă spre păsările de oțel ale morții, îmi îndrept azi rândurile acestea camaraderești.
Către voi, generația mea.
Am asistat la plecarea părinților noștri pe front și mulți din noi hu i-am mai revăzut. Aceiași mizerie ne'a înfrățit foamea si aceleasi dureri lacrămile. Aproape ca nu mai aveam nevoie de cărți. Viața, dascălul cel mare, ne luase cruzi de tot in primire.
Credem că vom fi o generație de nobili revoltați. O generație de titani.
Schilozii războiului care mureau de foame si îmbuibații din dosul frontului care ajunseseră să conducă țara, credeam că o să înfrățească o generație de răzbunători, de înoitori ai unei Românii întregită ca hotare și ciuntită ca suflet.
Fiecare clipă ce trecea era un pas mai grabnic spre finalitatea biruitoare.
Așa am crezut eu de generația mea.
Dar spectacolul ce o parte din ea îl oferă azi, e trist si distrugător de nădejdi.
Copiii celor de pe front, în loc să fie eroi răzbunători, au ajuns slugi care-si vând sufletul și credința.
În loc de o generație de titani văd o generație de pigmei care nu cutează să ridice singură capul.
Dela războiu încoace tineretul a fost veșnic o masă oribilă de manevră în mâna guvernelor, cari atunci când aveau nevoie de un divertisment o scoteau în stradă și o vandalizau. Iată ce jos a căzut generația mea.
Am fost mici cu totii, sau prea tineri?
Ne-am împărțit. Unii la carul unor bătrâni, alții la ordinele unor nebuni, iar o parte s’a vândut pe bani, iar alta a tăcut lașe și indolentă in săli de biblioteci.
Dar azi nu mai suntem copii. I-am cântărit pe toți și i-am văzut ce pot.
Dece oare voi, o parte din ge nerația mea, mai continuați rătăcirea voastră?
Nu v’ați sacrificat deajuns viețile a o parte din camarazi pentru nevropații ce se cred făpturi cerești? N’ati umplut de ajuns închisorile pentru ambițiile celor ce v’au mințit? Căci n’ati suferit pentru un ideal.
Nu. Și eu am crezut asta și de aceia am fost nebun si fanatic.
Ati suferit pentru ridicarea unui om sau a mai multora, incapabili și stupizi în ambiția lor deșartă.
Idealurile de până acum au fost minciuni.
Am fost înșelați. Am fost batjocoriți si disprețuiți.
E RUȘINE PENTRU GENERAȚIA NOASTRA SA RĂMÂNEM O MASA DE DERBEDEI, AGENȚI ELECTORALI AI TUTUROR FALIȚILOR VIEȚEI PUBLICE.
Cum? Tu, generația mea, n’ai nimic nobil în tine?
Azi, când vin oameni politici la adunări, partizanii lor nu mai scot dela mahala pe parlagii si pe măturătorii de stradă, ci pe studenți. Costă mai ieftin si e marfă mai bună.
Nu te chemăm la noi, dar te-ai ajuns un x într’o turmă care să urli osanale ordonate acelora ce te-au bătut la spate pentru credințele tale, nu de mult!
Când s’a mai pomenit ca acei care conduc destinele studentimei să dea comunicate, ordonând primirea la gară a politicianilor care ei, numai ei, ne-au dus țara de râpă?
Cine v'a îndemnat?
Slugile lor, creațiile lor, elevii lor, ca o răsplată că i-a ridicat prin banii ordinei publice.
Și încă nu ți-e rușine, generația mea, de halul în care ai ajuns?
Vrei o Românie nouă? Fă-o.
Dar cu oameni noui. Găsești în sânul tău conducătorii. Si nu din ciurucurile si nevropatii inerenți oricărei societăți.
Nu simți în tine o chemare?
Tu, tinerime flămândă, care cerșești o bucată de pâine pe la toate porțile, și-ți scuipi plămânii în sanatorii, și crăpi de foame în căminuri, nu te vinde, ci ridică-te. Iată o parte din noi am făcut-o.
Am crezut si noi în idoli mincinoși. I-am ars însă și am pornit singuri.
Nu te chemăm la noi, dar te chemăm la demnitate.
Voi, camarazi care citiți aceste rânduri, spuneti-o clar, mint sau spun adevărul?
Ce faceți? Cu ce vă valorificați dreptul la o Romnânie Nouă?
Unii buchisiți cartea în speranța vr’unei proptele care să vă dea o catedră sau un post. Alții sânteti întreținuți cu
masă si casă și gata la parăzi ca o turmă de paiațe urlând "trăiască șeful“ ca să va mai dea mâncare.
Alții spionați camarazii luând bani dela siguranță.
Ajunge această rușine.
Ajunge si vouă care vă socotiți curați si mari prin faptul că aveți o pâine asigurată si nu sânteți în nici o tabără. Și voi sunteți lași. Vă’ndopati și răbdați valul de murdărie pe care istoria îl va așterne peste generația noastră dacă nu vom reacționa.
Cine simte rosindu-i obrazul să ridice capul.
La o parte cu Codrenii ce ne-au băgat în mormânt pe unii vii și pe alții morți, atâția camarazi de valoare.
La o parte cu cei ce ne-au învățat să strigăm "jos jidanii" iar ei se pupau în bot cu ei.
La o parte cu Vaida, un transfug al unui partid politic, francmason si bătrân în relele de care suferă azi țara. A înșelat atâtia ani speranța celor ce l-au votat, azi vrea să cumpere la mezat tinerimea?
Ati uitat, camarazi, când vă bătea si vă închidea acum câțiva ani în urmă căutând să distrugă ideile pentru care mămâncă astăzi foc?
Ce mai vrea? Putere pe spinarea noastră.
Nu. Nu putem crede în el. Să credem în noi.
Sântem 30.000 de studenti și alte zeci de mii de tineri si flăcăi.
Să ne strângem rândurile, să ne cucerim idealul.
Bătrânii care ne vor înțelege să ne urmeze, să ne dea sfaturi, dar să nu ne mai conducă. Și-au valorificat deajuns incapacitatea.
Să încetăm a mai fi duși de nas de promisiuni si parale.
Sântem o generație călită, muncită si cu experiență.
Lăsați tăbliile electorale. Aruncați banii spurcați. Milioane de oameni cinstiți din această țară în voi mai au speranța. Să nu-i înșelăm. Către voi, generația mea, stau ațintite privirile lor.
În timn ce unii se ceartă pentru constituție sau contra, în timp ce alții caută disperați să adune cu promisiuni fracțiunile nationaliste, în timp ce se cheltuiesc milioane inutile cu luna Bucureștilor si alte serbări insultătoare
pentru mizeria acestei țări. HAI TINERI SA NE UNIM, să zdrobim putregaiul cu un singur pumn tineresc.
Hai să ne strângem rândurile și să începem munca pentru România de mâine. Să învățăm pentru țară, să studiem pentru ea,
să muncim pentru mâine.
Fiecare la locul lui. În laborator, pe catedră, la plug în luptă directă, oriunde, dar cu o singură tintă : PREGĂTIREA ROMÂNIEI DE MÂINE. ROMANIA TINERETULUI, ROMANȚA VIGUROASA A UNEI GENERAȚII CE ȘI-A ÎNȚELES MISIUNEA.
Noi am ascultat strigătul inimei. I’am trâmbițat. Va avea ecou? Noi am pornit.
MIHAIL STELESCU
Cruciada Românismului - Anul I, nr 23 de joi, 16 mai 1935
Dacă doriți să distribuiți: