Dacă morminte s au deschis și au înghițit hoituri aruncate ca gunoaele prin colțuri, dacă s’au plâns lacrimi de foc prin castel și bordee, dacă au fost scrâșnituri de dinți și uri neîmpăcate, toate născute din destrămarea și lipsa de coheziune a factorilor răspunzători din anii 26 — 31, astăzi printr’o revenire, prin recâștigarea simțului de conștiință, prin energia, voința neclintită, și programul conducătorilor ei, Germania, stăpână pe ea, și-a înfipt adânc picioarele în realități și realități, și-a redevenit unul dintre factorii principali a politicei Europene.
Deși rănile cangrenate își revărsau puroiul, îmbolnăvind și pe cei din jur, cu toate încercările făcute de a se deslipi Bavaria și a o alipi Austriei sub scutul Habsburgic, Germania prin ultimul efort al unui muribund, prin naționalismul și patriotismul fiecăruia, a trecut peste orice alte sentimente lăsând la o parte și certuri și dragoste, și într’un elan titanic și-a rupt lanțurile cătușelor ei, a aruncat giulgiul pregătit s’o învălue, a stins lumânările de la căpătâiul catafalcului, și reînviată în ceasul din urmă, a alungat din jur pe toți acei cari cu sau fără de voe o duceau la locul de veci.
Prin avântul unei convin geri pecetluite adânc în sufletul oricui, prin oarba încredre în menirea ei, a știut să înlăture din cale orice ciot. Fără vorbărie, fără sfori, trase din umbră, fără influențe oculte, fără piedica unor legături fie de prietenii sau altelecu ochii țintă la scopul ce-l doreau cu dinții încleștați, cu pumnii strânși, nici furtuni, nici vijelii și nici amenințări n'au clintit-o și nici oprit-o din drumul ales pentru redresarea ei internă.
Atâta vreme cât oamenii politici sau dornici de bine, n'au avut îndrăzneala să arate problemele, n’au pus degetul pe rana pe care n'o mai puteau vindeca de cât cu fierul roș sau prin amputare, atâta vreme cât toți dușmanii ei dinlăuntru își dădeau drumul și nestingheriți își făceau toate mendrele.
Dacă într’adevăr Germania, după ce a soluționat în majoritate greutățile interne, va ști să fie cumpătată și în politica externă și să-și alăture pe chestia comunismului simpatiile acelor țări pe cari această stare de lucruri îi îngrijorează, atunci Pacea nu va mai fi o utopie, ci un fapt împlinit și n’am avea decât ca și alte popoare cari sunt la cumpăna cumpelor să luăm lecții de energie și de curaj, de solidaritate civică pentru salvarea patriei.
CONSTANTIN CARAGEA
Cruciada Românismului - Anul I, nr 12 de joi, 21 februarie 1935
Dacă doriți să distribuiți: