Au trecut atâția ani decând ne'am integrat definitiv adevăratei vieți românești, fără să fi căpătat însă increderea ce ni se cuvine.
În aceşti 17 ani de zile, Capitala țării ne-a trimis toți naufragiații băncii ministeriale să ne promită refacerea modernă a provinciei.
Nu mai pun la socoteală faptul că imediat după războiu au venit să ne administreze indivizii dela periferia marelor oraşe. Înțelegem că haosul de după unire şi lipsa de oameni pregătiți să înceapă din primele zile o eră nouă. Au venit incorecți, cu sete să se înfrupte din bunurile unor oameni harnici şi cinstiți. N'au văzut basarabenii, uitați la marginea imperiului moscovit, prea mulți hoți în administrația publică. Au avut şi ei păcatele lor, dar nu s'au năpustit ca hienele, să sfâşie belșugul gospodăriilor de aici. Iată însă că fenomenul istoric dorit a aruncat asupra provinciei o şleahtă de neisprăviți.
Dacă se întâmplă să nu găsească printre ei, care reprezintă cu adevărat spiritul românesc, harnic, modest şi cinstit, o viitoare unire sufletească nu putea avea loc. Aceste individualități au fost admirabilii pioni ai vieţii şi ai substanței româneşti. S'au împăcat din primele zile cu localnicii, sau înhămat la acelaşi plug, cot la cot au răzbit prin întuneric şi au înlăturat obstacolele frățeşte.
Oh, ce dragi îmi sânt! — Am purtat povara împreună pe umeri, s'au veselit la fel la cununii şi la botezuri. S'a executat zilnic procesul tainic ale legăturilor trainice. Prin ei s'a făcut transfuzia de conştiinţă a unității etnice definitive. Această massă anonimă nu va fi înscrisă în istorie, alături de strălucitele nume ale ei. Sufletul popular însă, înregistrator sărac al evenimentelor, va rămâne pururea încălzit de flacăra purtată de aceștia. Acest adevăr este temelia viitoarei construcții.
Arhitecții de astăzi ca şi cei de acum zece ani, sânt incapabili să utilizeze temelia durată de cei buni. Oamenii politici în loc să clădească, aşezând cărămidă lângă cărămidă, una peste alta, să le cimenteze, risipesc şi ce n'au avut putere să realizeze cei buni şi anonimi.
Nu învinovățim politica. Dimpotrivă, credem că aceasla oferă mijloacele unei realizări mari şi practice. Este de vină politicianismul, promovat de politiciani, care s'au mulțumit să concreteze împrejurul lor hoardele eleciorale ale satelor şi să împartă beneficiul puterii cu oamenii fără scrupul.
Nu s'au îngrijit de progresul cultural şi tehnic al fiefului lor electoral. Deaceea nu avem șosele, căi ferate, şcoli, n'avem posibilitate să valorificăm roadele câmpurilor noastre lucrate cu trudă.
Când plouă şi se desfundă pământul, căruța țăranului rămâne în drum. Nu se învârtesc roatele fiindcă noroiul e mare, iar şoselele în proect.
Dacă vrei să pleci după nevoi, cu drumul de fier, mergi 12 ore până ajuntgi la staţie. Deaceea toată lumea stă pe loc. Cei care pleacă sânt eroi. Pleacă numai atunci când nevoia îi strânge bine de gât.
Mijloacele rudimentare de locomoție nu favorizează comerțul. Fructele rămân în pod fiindcă nu pot fi transportate acolo unde se cer. Rămân să putrezască la gospodar şi să-i sfâşie inima de durere.
N'avem atâtea şcoli, decât este nevoie.
Pentru a netezi cu desăvârşire asperitățile create în cursul unui veac de istorie, și a unifica competent interesele vitale ale provinciei, se cere să realizeze un vast program cultural. Acum vre'o 10 ani s'a pornit o straşnică campanie de construcții şcolare. Știți cea rămas de pe urma ei? Ziduri goale, înălțate până la acoperiș.
Miniștrii de instrucție nu vor să stabilească şi să continue realizarea unui singur program, când asupra învățământului naţional nu trebue să fie decăt un singur principiu deasupra partidelor, acceptat şi continuat de toți. Zidurile goale sperie ochiul ţăranului şi fac țara de râs.
Acolo şi-au făcut păsările cuiburi, iar bufnițele cobesc.
Ştie Suveranul care ne vizitează ce este la noi? Mă îndoesc.
Dacă nu vor fi în drum satele lui Potemkin. Va vedea numai fragmentul insuficient de realizări de ultima oră. Regret că Majestatea sa nu poate cobori acolo unde nu indică programul de vizită.
Va vedea oameni flămănzi,murdari şi goi. Asta e Basarabia adevărată, pe care nu se gândesc să o prezinte politicianii.
Guvernul țării n'are posibilitate să-şi cunoască supuşii direct.
Basarabia dorește ca Majestatea Sa să o cunoască. Este absolută nevoie să-i determine să schimbe programele, să nu confunde interesele proprii cu ale provinciei.
Mentalitatea despre Basarabia și basarabeni să dispară.
Ne simțim solidari cu greutăţile covărșitoare ale ţării şi vrem să ne opintim alături, să împingem la deal carul istoriei româneşti.
Dorim să se stârpească cu desăvărşire gândul că noi sântem unii şi ei sânt alții. Asta e mare povară care ne încovoiae şi ne usucă sufletul. Vrem să ne privească toți ca cei buni, culţi şi civilizați.
Boicotul cultural și politic e otravă prea tare. Nu ni se cuvine. Luaţi-o de aici!
VLADIMIR CAVARNALI
Cruciada Românismului - Anul I, nr 27 de joi, 13 iunie 1935
Dacă doriți să distribuiți: