Azi voi face numai o succintă incursiune în domeniul ideologiei, scopului si acțiunei Cruciadei. N'am Putea vorbi de o ideologie integrală şi perfectă a Cruciadei, deoarece însăşi acest cerc de studii are menirea de a definitiva, încadra şi închega în jurul acțiunei Cruciadei o ideologie care să corespundă timpului și cerințelor românisnulul. Eu voi împlânta doar nişte jaloane după care fiecare va gândi, va frământa ideile expuse, ca din această frământare de gânduri și fapte să iasă adevărata lumină dorită de un neam întreg.
Însăşi Mussolini spunea în 1921 că nu se cucerește un popor decât cu idei clare. O revoluție trebuie să aibă obiective bine determinate, un program care să-i permită să nu moară în fașe a doua zi după victorie.
Cei cari invocă inutilitatea ideilor într'o luptă socială şi politică, însemnează că nu sunt frământati de nici o problemă, ci nunai mânaţi de un arivism mic şi steril.
Mulţi s'au întrebat, ce vrea Cruciada? As putea răspunde printr'o altă întrebare. Ce vrea tânărul cinsit, muncitor dar care totuş se vede asvârlit în stradă să cerşească în timp ce incapabilii conduc ţara şi hoții o pradă? Ce vrea țăranul? Ce vrea muncitorul?
Acelaș lucru îl vrem şi noi. Tăcuţi, numai din priviri ne înţelegem, pătrundem durerile si găsim soluţiile initiale. Iată în mod lapidar ce vrea Cruciada.
Geneza Cruciadei?
Glasul mizeriei pe care l-am auzit din cămine, din uzine, de pe brazde, de peste tot; toate nemulțumirile acestea s'au canalizat în sufletele noastre și și-au găsit un ecou.
Numai acei oameni sânt demni să reprezinte interesele politice ala unui neam, cari au un suflet ce nu respinge vibraţiile de bucurie şi de suferință ale unei naţiuni.
Nu acei cari spun: „Vreau să conduc“, Numai ecoul ce-si găsește frământarea, numai acela se transformă în forța de a salva o ţară.
Cruciada insistă în primul rând asupra omului, aluatului sufletesc și apoi asupra programului. Ideologia, acţiunea, finalul luptei depind do om. Realitatea acestor spuse trăeşte cu noi. Priviţi oamenii din jur cari conduc destinele țării și observați ideile și actiunile lor, concordă perfect.
Dacă ar fi înţelepciune în conducere si mulțumire în realizări, n'am fi azi adunaţi să frământăm formule de luptă.
Cruciada Românismului însenmează ca titlu o mobiizare a tuturor forțelor nobile, morale și creatoare, într'o mare avalanșă spirituală şi dinamică pentru a realiza idealul de superiorizare a Românismului.
N'are nimic comun cu organizații de felul celei în care am fost conducător şi în mare parte creator, deoarece acolo lipsește tocmai esenţialul: sufletui receptiv si există tocmai răul: dorința nebună de a conduce.
După cum spuneam, nevoile, aspirațiunile care ne-au îndemnat la o înfrățire în luptă formează miezul idealuritor Cruciade.
Dar cum se rezolvă ele? Pe ce cale?
Căile la modă astăzi sânt cele ale partidelor politice inspirate de eterna catirincă a democrației cu originile la revoluta franceză si de formulele steteotipe: dreapta și stânga. În afara acestor trei noțiuni, democrație, dreaptă si stângă, plus extremele lor, nimeni nu vrea să gândească sau Să admită vre-o posibilitate.
De'ar fi totuși o doctrină originala, gândită şi izvorâtă din aburul acestui pământ, încă n'ar fi mare lucru dacă i s'ar aplica una din cele trei etichete, dar eroarea, sau mai bine zis inconștienta cea mare pornește de-acolo că odată cu eticheta se aduce de peste graniță şi sistemul. De altfel la noi e un obiceiu curent de a prefera o marfă străină uneia autohtone şi de a găsi genială orice prostie importată.
Să privim totuşi puțin asupra noțiunilor citate si să le analizăm conținutul.
Democraţia are ca buze principale și idei directoare libertatea, fraternitatea, egalitatea.
Dreapta realizată prin Fascism şi Hitlerism au ca idei de bază, iubirea de patrie, cultivarea virtuților ostăşeşti, absolutism, imperialism.
Stânga realizată prin Comunism are ca idei generatoare, comunitate totală, abolirea religiilor, interinaționalism, antimilitarism, iubire de om.
ACUM SĂ ANALIZĂM ȘI SINCERITATEA APLICĂRII FORMULELOR DE MAI SUS, DE INSĂȘI OAMENII CARE LE PRECONIZEAZĂ.
Să luăm democrația. Cu parlament, cu legi votate și sancţionate, cu o sfântă Constituţie etc.
Voiţi verificarea sincerităţii cu care este aplicată de organisme pur liberale și democratice? Priviţi starea de asediu si cenzura pe care o aplică, în ciuda oricăror texte de legi, însuși partidul liberal, azi la putere.
Deci cuvântul democraţie rămâne în fața foarfecelor cenzurii o biată zdreanță inutilă.
Acum să privim dreapta. Oare Mussolini, atacând Abisinia, aplică o formulă de dreapta? Oare Hitler caută revanșă în numele dreptei? Când si cum s'a născut o atare doctrină? Italia vrea interesul neamului ei și se va sfâşia, poate mâine, într'o încleştare sângeroasă cu Germania. Deci, din moment ce se ajunge la tendințe contrarii, însemnează că şi idealurile sânt contrarii si nu pot să se suporte sub aceaşi denumire. De aci se poate vedea falsitatea noțiunei „Dreapta“.
Să privim puţin și stânga. Marele colos comunist dela Răsărit. Ce mai păstrează el oare din idealurile pentru care s'au înscris pe zăpada Siberiei mii de ani de închisoare si suferinți nebănuite? Comunitate totală? Nu există, nu s'a putut realiza. Internaţionalism și pacifism? Azi Rusia Sovietică are una din cele mai formidabile armate din Europa. Iubire de om? Mereu se aud veşti de executări si deportări.
Ce-a mai rămas? O imensă minciună tot atât de întinsă cât şi pustiul ce se ntinde dela Nistru la Urali.
Dece oare nu s'ar putea să iubești pe om cum predică comuniștii, să aplici libertatea şi fraternitatea cum proclamă democratia, să-ți iubeşti neamul şi să desvolţi în el numai instinctele superioare, cum propovăduesc dreptiștii si cu toate acestea să nu minţi ca nici unul din ei și să aplici ceeace preconizezi?
Mă'ntreb ce-ar fi? Să nu mai servim o clică, ci um neam totalitar. Să-i rezolvăm aspirațiunile lui integrale iar nu ceeace ni s'a părut nouă bun.
Deci, iubiți prieteni, când vedem această situatie că şi la drepta și la stânga se varsă sânge nevinovat pentru idealuri mincinoase, atunci de ce să facem gresala de a spune: să fim și noi ca hitleriştii fiindcă e bine în Germania; să fim şi noi ca fascişti; căci acolo am auzit că e bine de muncitor; să fim ca si comunistii deoarece acolo au drepturi egale!
Niciodată, niciodată, dar absolut niciodată, Tările care şi-au împrumutat sistemele de guvernământ n'au ajuns niciodată pe culme, au rămas popoare mediocre, maimuţărind pe cei mari.
Cum să rezolvăm noi ecuaţiile nevoilor noastre cu sisteme de lucru importate când urechea noastră s'a plecat la plânsetul nevoilor părinților noștri, românilor noştri, în timp ce sistemele străine sânt rezultatul tendințelor de a ușura nevoile unor germani, italieni, rusi etc.
Dacă tendinta noastră ar fi pur si simplu „guvernarea“ cel mai inteligent lucru ar fi aplicarea unuia din aceste programe gata făcute în afară, dar atâta timp cât tendința noastră este de a remedia, de a înnobila, de a ridica pe culmi de apoteoză românismul. metodele sânt altele.
Cruciada trebuie să fie sâmburele incandescent al generaţiei de azi, unde dintr'o frământare adâncă de gânduri şi simțiri să izvorască flăcările unei noi lumini, unei noi ideologii, aptă solului și mediului si îmbuibată de atmosfera autohtonă apropiată sufletului şi nevoilor românului.
Dar această ţară atât de mare, o vom putea oare ridica noi, vom putea oare realiza această minune?
Nu vă înfricoşaţi de măreția planului schiţat. Toţi reformatorii și regeneratorii omenirii au fost şi ei tineri ca noi. Au trecut prin aspre suferinți si lipsuri de câine, dar prin munca ior dârză au ajuns să se impună întregei omeniri.
Căutaţi şi tot ce puteţi da ca sprijin acestei idei, daţi. Numai în această căutare să vă petreceţi fiecare clipă în afară de ceeace vă fură necesitatea existentei. Restul timpului nu-l pierdeţi, ci încordați-vă într'o muncă utilă, întrebuintați-vă în sluiba acestui nobil ideal. Când întregul tineret va îi ca noi — şi cred că nu sunt pretenţios când spun aceasta — va însemna, că va putea să se adune la olaltă, unde cu mintea și sufletul spre acelaș țel să păşească dârz spre realizări.
Ideologia „Cruciadei“ nu este nici de dreapta, nici de stânga, nici trecut, nici prezent, nici copieri ale vecinilor. Ea vrea să caute, să cerceteze nevoile imediate, curente până în rezolvarea lor ştiinţifică şi rațională, să se înarmeze fiecare cu o armură bine pregătită, spirituală, intelectuală, morală si dinamică si să pornească la luptă ca un adevărat apostol.
Acţiunea noastră de difuzare a ideii trebuie să fie ca acel plastic și sfânt gest din noaptea Invierii când se aprinde lumină din lumină, suflet dela suflet să meargă ideia către realizarea ei finală.
Iată dece „centru de studii“ și frământări. Aceste gânduri fiecare în parte poate le-am avut și fiecare le-am frământat, acum însă le simțim laolaltă, sgura asperităților personale trebuie să cadă pentru realizarea acelui tot spiritual care numai ea poate forma o Cruciadă activă şi biruitoare.
Să căutăm să'nobilăm pe alții așa cum a căutat Panait Istrati să ne înobileze pe noi.
Dacă focarul de pregătire al spiritualității si doctrinei Cruciadei este acest centru de studii, unde vom diseca rând pe rând fiecare problemă în parte, elementul de legătură şi de difuzare a spiritului Cruciadei este gazeta cu acelaş nume. Actiunea noastră propriu zisă e încă în faza ei inițială și nu putem creea organisme fictive atâta timp cât funcțiunile nu există complecte.
Acum, iubiţi prieteni, voi căuta ca în mod foarte plastic şi cât se poate de simplu (pentru a putea la rândul vostru să exemplificaţi tuturora pe înțelesul lor) voi expune cum întelegem noi un guvernământ.
Gâdiţi-vă de exemplu, că de aci se vede o panoramă destul de frumoasă, cu aspecte de natură diferită. Într'un colț munţi, într'altul păduri, în altă parte apă, în altă parte șes și așa mai departe. Fiecare ținut e bine locuit de câte o familie în stare primitivă.
Unii au apă, alţii au lemn şi n'au apă, altul are grâu și n'are lemne și așa mai departe. Vorbesc aceiaşi limbă, se închină aceluiaş Dumnezeu, se trag din aceiaş viță si cu toate acestea duc lipsă unii de alţii.
Atunci se gândesc că ar îi bine să aleagă 2—3 oameni dintre ei, oameni ce se vor ocupa cu dirijarea intereselor lor, în timp ce ei ar rămâne să producă mai departe. Aşa s'au născut primele organizări, primii conducători. Acești oameni aveau rolul să facă schimbul de produse mai ușor, făcând drumuri de fier, canaluri, etc. etc. Apoi derivă necesitatea de depozite, de apărare a acestor depozite, de fonduri pentru apărare şi astfel ia naștere statul cu întregul lui organism. Dacă elemente din afară de comunitate vor să fure bunurile adunate, se creează atunci o armată. Iată deci originea șefiei de trib, a statului boeresc, al regilor cu guvernele lor, al parlamentului, senatului, aparatului administrativ, armatei. etc.
Să-mi fie iertat dacă am expus lucrurile atât de copilăreşte, dar punctul acesta trebuie bine lămurit, căci aci e nodul gordian al întregei politici.
Acest mănunchi de oameni aleși ca să dirijeze lucrurile, simțindu-se la un moment dat tari şi având toate la dispoziţie, chiar armata, nu se mai gândesc să-i apere pe cei care îi hrănesc şi îi plătesc, ci se gândesc la posibilitățile unei vieţi cât mai îmbelşugate si mai îndelungate, întrebuințând opresiunea în caz de revoltă legitimă a celor în drept, ce văd că și-au creiat stăpâni din nişte simpli delegați ca să vegheze ia interesele lor. Aci răsar cenzura, starea de asediu şi opresiunea în genere.
Din conducere se deviază în tiranie.
Iată cum dintr'un mandat de conducător, minoritatea diriguitoare îşi însuşeşte drepturi de viaţă şi de moarte, deviind în tiranie.
Aci se separă tactica noastră în ce priveste atitudinea "Comandantului unic“ de tactica celorlalte grupări adepte ale aceluiaș comandament. În timp ce aceste grupări invederează chiar tirania, iar ziua ajungerii lor la putere ca o baie de sânge şi de răzbunări bestiale, noi niciodată nu vom înţelege ca dintr'un mandat ce ni-l va încredința vointa sau dorinţa poporului, să-l transformăm într'o posibilitate de a deveni odiosi prin crime şi tiranie.
Cruciada trebuie să fie compusă din atari conducători şi de principii atât de înalte şi de frumoase, încât însăși dușmanii să le recunoască la timp şi să se supună lor.
Cruciada românismuiui nu poate aduce vraibă, ea trebuie să facă din partidele ce împart azi ţara şi neamul, un tot puternic şi omogen. Azi primatul în viata politică nu-l are Națiunea, ci partidul. Acest fapt trebuie abolit.
Partidul e fisura prin care pătrunde dezagregrea unui neam, de aceia cuvântul de pariid trebuie să dispară şi ca noțiune și ca ființă din viață politică a ţării noastre. Desigur că până la realizarea Cruciadei visate, vom fi și noi o minoritate, dar nu tendința de a rămâne o minoritate de guvernare ne mână în luptă, ci ideia realizări marei Cruciade a neamului, acesta e telul nostru.
Elementul de bază al Cruciadei e MUNCA.
Munca formează axa în jurul căreia roiesc toate realitățile unei vieţi sociale şi spirituale.
Dacă e sărăcie în jur, e din cauză că nu se munceşte. Nimeni nu creiază posibilități de muncă. Țăranul jumătate de an stă, orășeanul munceşte cu orele numărate iar o grămadă de inutili umplu cafenelele de dimineaţă până seara.
Ne trebuie muncă. Trebuie să creiăm posibilităţi de muncă și să muncim.
Dar nu munca pentru a munci. CI MUNCA PENTRU A CREIA.
Elementul spiritual al Cruciadei e CREŞTINISMUL.
Dacă MUNCA ne face să înobilăm materia prin frământarea mâinilor şi a minţii noastre, dându-i întrebuinţări si tendinte dinamice, creştinismul ne înobilează sufletele şi moravurile, ne ridică spiritele şi ne dă aripi de pătrundere a frumosului si a vieței celei adevărate.
Creştinismul nostru nu e cel diformat de practici si materie.
Crestinismul nostru nu e contemplativ. El este misionar, dinamic, evolutiv. Noi tindem către posibilitatea înălțărei noastre până la acea sensibilitate divină a jertfei depe Golgota.
Prin Creștinismul nostru sântem superiori tuturor acelora ce iubesc pe om din rațiune si din milă. Noi îl iubim din înţelegere.
Dacă lupta noastră se îndreaptă adeseori contra omului, nu contra lui este, ci contra rătăcitelor lui credinte, pe cari căutăm să le îndreptăm sau să le anihiltăm puterea de răspândire faţă de alții.
Numai într'atât se reduce lupta noastră cu omul.
Biserica noastră de azi își datorește falimentul, căci e falimentară, nu din cauza defecţiunei credinței care e aceiasi, pură şi sfântă, ci din cauza incapacității servilor ei, care din misiune au făcut negustorie şi din altar tarabă. Vom creia o biserică vie, activă, misionară, iar seminariile nu vor mai fi fabrici de popi, ci academii înalte teologice unde cei ce simt vocația chemării de apostol vor veni să-şi întregească cuirasa de luptător al bisericei.
Al treilea principiu de bază al Cruciadei e MORALA.
Omul nu se naşte moral. El vine pe lume în starea naturală a tuturor lucrurilor înconjurătoare. Deasupra stărei naturale se află starea morală, dedesubtul stărei naturale se găseste starea imorală.
Starea naturală o găsim la toate animalele și vietăţile din jur cari nu posedă facultățiie şi posibiblităţile de întelegere ale omului.
Omul, prin facultăţile lui, se poate ridica deasupra stărei naturale in care s'a născut, după cum tot atât de bine poate decădea.
În prima ipoteză el se va superioriza, va tinde către absolutul divin, se va înălța chiar deasupra naturei, întrecându-i frumusetea nativă prin superiorizarea spirituală.
Astfel va deveni un om moral, degajat de instincte, stăpân pe orice nerv și act de reflexie al corpului său.
Deasemeni, omul poate să întrebuinteze instinctele naturale în scopuri de plăceri si să decadă sub treaptă normală, pierzând cheia simţurilor, ajungând la patimă si viciu, decăzând sub animale şi devenind imoral.
Iată dece sântem morali, tindem a fi morali, căci viaţa morală e o luptă veșnică cu instinctele, dar şi o superiorizare treptată.
Numai prin morală o nație îsi poate găsi echilibrul social. Morala taie într'adevăr multe plăceri trupeşti, dar înmulțeste la infinit pe cele sufleteşti și spirituale.
Morala creiază voinţă, muncă, respect de avutul si viaţa altuia, demnitate, vitejie, ridică nivelul intelectual.
Adepții imoralității, bietele zdrențe omeneşti, robi nevolnici ai viciilor ce-i stăpânesc, aduc în sprijinul tezei lor că geniile mari au fost imorale.
Tot ce se poate, dar prin aceasta nu se dovedeste valoarea socială a imoralității. Acele genii imorale, ar fi fost genii si dacă erau morale, între morală si inteligenţă nu există nici o dependenţă. Câţi criminali genii nu sânt și câţi idioţi morali! Dar treapta de superiorizare a omului tot morala rămâne și cu cât o inteligență se va apropia mai mult și de moral, cu atât va fi mai aproape de perfecțiune, mai aproape de puritatea lui Isus şi cu cât se va depărta mai mult în negura imoralități, cu atât se va depărta mai mult de perfecțiune și va tinde către simbolul satanei.
Geniile morale s'au apropiat întotdeauna de Dumnezeire și au fost ades zeificate de oameni, în timp ce cele imorale au fost arse pe rugul blestemetor şi hulei mulțimei.
Pe aceste trei baze puternice se sprijină Cruciada, de-o parte de ştiinţă si de alta de dinamism.
În lumina acestor principii, acest CENTRU DE STUDII AL CRUCIADEI trebuie să-şi desvolte activitatea disecând, rând pe rând, toate problemele ce se cer cercetate pentru a aduce realizări practice în viața de stat.
Acest CENTRU DE STUDII AL CRUCIADEI trebuie să aibă menirea de a creia pentru vremea când CRUCIADA va fi o forță de guvernământ, elemente apte să conducă si să rezolve toate nevoile şi cerințele acestui neam.
Acei care-și iau asupra lor greaua misiune de a îndrepta pe căile fericirii un neam, au în acelaș timp datoria să nu ducă acel neam la o aventură prin nepregătirea lor.
Azi începe prima etapă de muncă a Cruciadei, căutarea de elemente de elită care să se dedice călăuzării neamului nostru.
Să respirăm din aburul dimineții sufletul acestui pământ sfânt, ce mângâie spicele de grâu si crucile de pe biserici cu acea evlavie potolită, dar uriaşă a unui neam cu rădăcini adânci și cu o titanică încredere în viitorul lui.
Să fim crainicii unei vieţi noi, nu numai din vorbe si cântece cum mulți au banalizat această chemare, ci prin puterea de muncă ce o putem realiza.
In jurul nostru, prieteni, se sbat nevoiaşi şi dornici de lumină. Ei poate nu stiu că în acest colţ restrâns se naște o forță nouă. Chiar dacă ar ști, poate că s'ar îndoi, de aceia pătrunzători ca raza de lumină, apropiati-vă de sufletele lor, deschideti-le orizonturi noi de viată, iar voi rămâneți curați, nu vă clintiti depe aceste poziţii măreţe.
Haideţi, prieteni, la capătul drumului ne-așteaptă oricum un mormânt, dar prîn munca noastră titanică pot deveni faruri de lumină si de viată, asa să fie.
Trăiască Cruciada.
MIHAIL STELESCU
Dacă doriți să distribuiți: