"Istoria oricărei societăți până in zilele noastre", scria Karl Marx în manifestul comunist din 1848, "nu a fost decât istoria luptelor de clasă".
Și aceste lupte de clasă s'au perpetuat până'n zilele noastre, culminând în lupta dintre burghezie și proletariat.
Lupta de clasă azi, nu mai poate subsista. Noțiunea de clasă proletară e susținută în mod fals, pentru a mai putea da viață perimatelor concepții marxiste, speculate în folosul unei dictaruri roșii.
Între intelectual și muncitorul manual nu mai există barieră, decât din respectul pentru știință.
Trecând peste toate aparențele societatea e îmbibată de un suflu nou de viață și de o nouă concepție despre legăturile dintre oameni.
Mâna fină a căutătorului în cărți se întinde frățește fără 'ncrețituri de frunte, mâinii bătătorite de muncă a țăranului sau a hamalului.
Blazoanele snobilor s’au prăbușit. Munca a devenit în locul lor titlu de noblețe. Munca nu mai e socotită o nenorocire. Mai mult... munca devine pe zi ce trece un drept, nu o datorie.
Clasa, în înțelesul marxist al cuvântului, e o delimitare voită, artificială, cu toate aparențele reale de existență dar care se prăbușește în fața unei Națiuni, ce înțelege ca în totalitatea ei să formeze o clasă, o națiune muncitoare.
Cuvântului muncitor i s'a dat o accepție pur manuală și chiar disprețuitoare, accentuată de însăși corifeii socialiști, care reduceau noțiunea de muncitor la lucrătorul din uzină.
Ori, muncitor, trebuie să fie tot individul care e membru component al unei Națiuni, deoarece o Națiune în care pot viețui trântori, e o națiune sortită pieirei, care nu-și mai merită numele.
Între un membru ai clasei burgheze și unul al clasei proletare nu există diferență din punctul de vedere om și mă surprinde faptul că doctrinarii marxiști care spun că iubesc pe om ațâță totuș în numele unor clase fictive ura între oameni.
Deosebirea între un burghez și un proletar constă numai în educație și avere.
Ori aceste două lucruri se pot nivela printr’o altă educație și o repartizare echitabilă a averilor.
Marxiștii condamnă lupta de rassă unde totuși mai pot exista și există chiar deosebiri native, fundamentale. O rasă se deosebește de alta prin structură sufletească și fizică, prin calități și defecte cu
profunzimi atavice depărtate in timp și totuși pentru marxiști antagonismul între clase e veșnic în treținut și alimentat cu ură, ceace între rase se caută a se atenua.
Dacă ura de rassă e numită de marxiștii sălbăticie, apoi ura de clasă, fictivă și falsă e mai mult: e criminală.
Națiunea e adevărata clasă în înțelesul de colectivitate, de muncă, legată de interese și nevoi.
Națiunea e clasa, care vorbind aceiași limbă, trăind într’o singură mare familie, având la bază aceleași aspirații și nevoi, stăpânind în comun o uzină împrejmuită de hotare, poate pretinde pentru ea dreptul de comunitate, de interese ce le are de apărat față de alte națiuni.
Clica de azi a capitaliștilor pontifi peste avutul unei Națiuni și cu lacheii lor de politicieni, nu vor mai fi mâine în România pe care o dorim și pentru care luptăm.
Dela industriașul, mare întreprinzător ce poate conduce cu măestrie un grup de uzine și până la umilul măturător de stradă, toți vor fi muncitori, toți vor forma națiunea muncitoare.
Acela care nu va munci, nu va creia, va fi în mod automat eliminat din corpul națiunei și sortit pieirei.
România de mâine va fi un șantier, unde un corp de 14.000.000 de muncitori vor salahori cot la cot, pentru a frământa cu sudoare zorii unei ere noi: era muncii.
Iată de ce "Cruciada" înțelege să nu militeze pentru o dreaptă care are înscris în programul ei printre altele: "creerea unei mici burghezii românești, în locul celei străine" adică o simplă înlocuire de stăpâni mici și tirani.
Nu, atunci, toată națiunea ar trebui să devină o mică burghezie, dacă prin mică burghezie se înțelege o bunăstare relativă.
Națiunea nu mai poate fi diferențiată în mici și mari burghezii, în muncitori și trântori, în spoliatori și spoliați.
Națiunea va trebui să devină una, prin muncă.
Iată de ce condamnăm dreapta care luptă pentru întronarea unei oligarhii autohtone, tot atât de mult ca și stânga care luptă pen tru înscăunarea unei oligarhii cosmopolite.
Și una și cealaltă sânt false și interesate.
Națiunea muncitoare este scopul și ținta noastră,Națiunea muncitoare dela gurile Dunărei, care va regenera prin exemplul ei mișcările și luptele sociale de mâine.
MIHAIL STELESCU
Cruciada Românismului - Anul I, nr 13 de joi, 28 februarie 1935
Dacă doriți să distribuiți: