Scriam, acum o lună și ceva, în scrisoarea deschisă către Codreanu, că: "Toţi eram târâţi în mocirla imoralităţii. Unii ne-am salvat la timp, alţii... îi plâng, dar nu ei sânt vinovaţi..."
Și poate că mulți s’au îndoit de cuvintele mele, crezându-le că izvorăsc din ura unei răfueli sau din dorința unei colomnii.
Nu. Niciodată calomnia sau minciuna n’au fost și nu vor fi armele mele de luptă. Dar adevărul, da. Oricât de crud ar fi, oricât de murdar, cu atât mai mult nu'l voi ascunde. Dacă un om al cărui ideal este o viață burgheză greșește, a'i da greșelile pe fată e o mai mare greșeală, dar când niște oameni au pretenția de a moraliza un popor. de a-l înobila, de a-l conduce și ei în fond sânt niște sdrențe imorale, a nu arăta țării pe acești înșelători e o crimă, e o consimțire la murdărie, deaceia ușile înlături.
Acum câteva zile m’am întâlnit cu un prieten, deși codrenist, care, călcând consemnul de a nu se mai vorbi cu mine, îmi spunea printre altele: „Păcat că te-ai repezit prea de tot la Codreanu. El îți ACORDASE POSIBILITATEA UNEI REÎMPĂCĂRI. DACA AI FI FĂCUT O FAPTĂ EROICĂ, ȘI CE DRACU, ȘTIU CĂ NU ȚI-E TEAMA ȘI AI ȘI ACUM DE UNDE ALEGE.
Am rămas foarte năucit de vorbele prietenului meu și abia atunci mi-am adus aminte de textul eliminării mele din Gardă, unde într’adevăr, negru pe alb, se specifica acest lucru prin cuvântul: JERTFA. Prietenul meu venise acum să-mi explice sensul. Adică, mă puteam reabilita UCIGÂND PE CINEVA DIN ADVERSARII GĂRZII. Îl întreb pe Codreanu pe fată: oare i'ar fi făcut plăcere?
Crede oare Codreanu că m’am născut pe lume pentru a fi un criminal mercenar la ordinele poftelor lui lombroziene? Și ce cod de morală e acesta de a se ierta o revoltă, printr'o crimă? Îl anunț că prefer să stau deoparte și mai bine să fiu eu omorât decât să execut o ASEMENEA SUGESTIE.
Și acest arhanghel mai îndrâznea zilele trecute să profaneze Biserica Creștină, făcând un apel pentru ridicraea unei Biserici.
Află Codrene că românul spune: Că și dracu ridică biserici. Dar totuș, nu pângări sfințenia lui Iisus CARE A MURIT, N’A OMORÂT. Auzi Codrene, N’A OMORÂT. N’a pândit la colțuri de stradă sau pe trepte de tribunal și nici n’a sugerat crima.
Dar nu ajungea atât. Trebuia mai mult. Cangrena morală a acelor ce vor să ridice biserici trebuia să aibă toate blazoanele de splendoare ale miresmelor idolului.
Masa de manevră a acestui Satan e biata tinerime furată, ca și mine odată, de mirajul vorbelor și al formelor, fără să adâncească fondul.
Această tinerime nobilă, care jertfește tot pentru un ideal ce'l poartă în suflet și furată de cântece si vorbe umflate cade victimă pe mâna asasinilor ei morali.
Există în Gardă o organizare a tineretului din licee: Frățiile de Cruce. Tineret care trebuie crescut în dragoste de țară, de virtuți, imnuri de vitejie și în îndemn la muncă.
Acest tineret, însă, e amenințat de cel mai groaznic flagel al imoralității umane.
Conducătorul acestui tineret care poartă gradul de „Comandant Legionar“, cel mai mare grad în Gardă, acest conducător care are „Crucea albă" — făcută de mine — distincție pentru vitejie și virtute, pe acest șef al tineretului în persoana lui Sandu Valeriu, cel ce a condus congresul dela Craiova și defilarea dela 10 Mai, îl declară o victimă a lui, ca HOMOSEXUAL.
Iată scrisoarea ce mi-o adresează Ignat Teodor, legionar care a suferit la Jilava:
Camarde Stelescu,
Având în vedere că ați fost fost comandant legionar și cunoscându-vă la Jilava, îmi permit a vă da câteva lămuriri asupra comandantului - canalie Sandu Valeriu. DESPRINZANDU-SE DE ACI MORALITATEA INTREGEI FOSTEI ORGANIZAȚII „GARDA DE FIER“.
Acest pretins nationalist, codrenist, are la activul său cele mai mârșave fapte, fiind homosexual, având de a face cu mai mulți tineri PE CARE I'A MURDĂRIT ÎNȘELANDU-LE BUNA CREDINȚA, omorându-le sufletele, căutând apoi să-i ucidă și fizicește.
DACA VA FI NEVOE VOI DA PE RÂND TOATE MÂRȘAVIILE ÎNCĂ A CÂTORVA COMANDANȚI GARDIȘTI.
Toate acestea fiind lucruri autentice le pot dovedi oricând cu date precise și dovezi dacă va fi nevoie.
Vă doresc sănătate și izbândă,
IGNAT P. TEODOR
20-V-1935
Redăm fascimilul declarației:
Iată cum pe rând elementele superioare se revoltă de mocirla ce o descoperă pe zi ce trece în jurul patronului suprem "Codreanu“. Iată pe ce mâini încap tinerii din licee, iată pentruce se străduesc părinții și în credința lor într'un viitor mai bun. pe ce mâini criminale încredințează educația politică a copiilor lor.
Acei care ar mai putea rămâne o clipă în mijlocul acelei mocirle puturoase însemnează că se solidarizează cu comandantul imoral și asasin în toate întelesurile, și va fi mâine arătat cu degetul pe stradă și cu drept cuvânt își vor schimba porecla de "gardist” în renumele de... murdari invertiți.
Iată ridicătorii de biserici, adunători de tineri, care, amăgiți de către un comandant invertit, în umbra boltelor ce se vor sfinte, vor servi de unelte pentru a se sluji leturghia dracului, slujba mocirlei și a bestialității codreniste.
Iată dece am ridicat capul semeț și strig în auzul lumii, NU SE MAI POATE.
Imoralitatea dela Bucureștii-Noui, asupra căreia posed și astăzi rapoarte dela diferiți legionari și legionare, asupra cărora mâinile Maestrului în grad de căpitan, nu lua nici o soluție, imoralitatea dela ferma Giulești și toate escapadele depe la diferite hoteluri din București trebuesc să’nceteze de a ataca sufletul tineretului, ce caută altceva, nu mocirlă.
Cămașa verde, pe care am introdus-o în Gardă, n’am introdus-o să ascundă o putreziciune și o școală a crimei și a pervertirilor sexuale. Am crezut că va fi cuirasa unei tinereți înfăptuită cu frăgezimea ierbei și curățenia frunzei. A ajuns însă o cortină care ascunde obscenități.
„Crucea albă“, când am făcut-o în închisoarea Văcărești, am crezut că va împodobi piepturi de tineri virtuoși și curați ca lumina. Dar astăzi i se înjosește simbolul curățeniei, murdărită fiind pe piepturi de invertiți.
Mă doare și mă revoltă depărtarea dintre gândul frumos ce'i făurisem odată gărzii și balta viermănoasă în care a poticnit-o, incapabil și sângeros, Codreanu.
Ocrotit de guvern, care i-a subvenționat congresele, jurând credință la Iași lui Vaida, încercând un șantaj la Maniu, pistonând cu telefoanele la Cultul Patriei, lingând mâna doamnelor din lumea mare și căutând prada pentru plăceri erotice în rândurile tineretului, iată programul, doctrina și acțiunea codrenistă.
După prima mea scrisoare mi s’au promis câteva gloanțe. Le-am așteptat în zadar.
De data aceasta le aștept iarăși și îi rog să se grăbească deoarece eu mai posed încă in cartușieră multe gloanțe dintre acestea „morale" și „curățirea mea” ar aduce un real folos. Dar cer și eu o îngăduință, să vie "ȘEFUL” în persoană și, dacă se poate, nu pe la spate..
MIHAIL STELESCU
Cruciada Românismului - Anul I, nr 29 de joi, 27 iunie 1935
Dacă doriți să distribuiți: