În linii generale, pătura conducătoare din România nu este de fapt din convingere nici francofilă nici germanofilă. Este pur şi simplu ambițioasă, prea adesea foarte parvenită aproape integral arghirofilă.
Factorii preponderenţi in economie au fost până eri cei mai devotați aderenţi ai principiilor de credit german şi cei mai mari adversari ai principiilor de parsimonie franceză.
Prin întronarea Hitlerismului, conform unui consemn general, aceşti aderenţi practici de eri ai germanismului urlă astăzi în cor contra Germaniei şi speră să obțină pe gratis aur masiv dela Banca Franţei.
Tot restul nu este decât o massă de manevre, relativ inapoiată, potolită sau agitată, după ordinele marilor profitori dela centru.
Atmosfera din ţară pleacă din cafenele unde „Intelectualii“ comentează şi critică evenimentele și oamenii depe glob.
Foarte recent s'a început din aceste oficine o ofensivă violentă contra d-lui Titulescu.
Ministrul nostru de externe este acuzat a fi mers prea departe în anumite tratative cu Rusia Sovietică, marea noastră adversară tradiţională, cum spun ei.
Acești domni uită anumite stări de fapt.
Un ministru de Externe nu poate, prin definiție, să fie în politica sa altceva decât oportunist.
Acest oportunism merge conform cu importanța statului ce-l reprezintă, mai conform însă cu mijloacele de apărare şi cele materiale ale statului respectiv (aviz amatorilor).
Dacă d-l Titulescu, responsabil cum este, ține o politică strânsă cu adevăratul exponent al antirevizionismului, adică Franţa, aceasta constitue o crimă?
Dacă d-l Titulescu, responsabil cum este, tablează pe realități tradiționale şi morale și nu se angajează în aventuri, cât ar părea ele de simpatice, aceasta poate fi motiv de acuzare?
Care sunt ajutoarele d-lui Titulescu din Hinterland?
O armată puternică, o aviație corespunzătoare, o flotă impresionantă?
Cum stau vecinii noştri referitor la aceste capitole, păstrând evident proportiile respective?
Deci, ce i-a rămas d-lui Titulescu de făcut?
Să acopere prin abilităţi lipsurile esențiale.
Tratatele şi pactele, or fi ele petece de hârtie, dar cât semnăturile sunt proaspete, au valoarea lor — în timp.
Or, rezultatul acesta, s'a obținut, adică l-a obţinut d. Titulescu.
Evident, anumite mari puteri au tot interesul să utilizeze România pentru îndeplinirea unor mari deziderate de mâine. Anumiţi localnici, impresionați prin mrejele manoperilor neloiale ale unor diplomaţi străini interesați (pentru statele lor), nu au nici pregătirea, nici contactul permanent cu pulsul internaţional pentru a putea discrimina obiectivele strălucitoare de obiectivele adevărat sănătoase în politica dusă de un stat relativ mic.
Ori fi ei mulți cari râvnesc la poziția d-lui Titulescu.
Chiar dacă ar obţine-o, situațiunea d-lui Titulescu nu o vor avea niciodată.
Deci nici „creditul Titulescu“, credit definitiv consolidat din punct de vedere internaţional, nu ar mai putea fi utilizat cum este pentru România.
O fi costând bani d-l Titulescu, dar rezultate pozitive după urma acţiunei d-sale există. Altele sunt sumele care s'au cheltuit și se cheltuesc în contul contribuabililor români fără nici un folos.
Nu trebue uitat nici faptul că, în majoritatea cazurilor, d-nii din Bucureşti îngreunează acţiunea d-lui Titulescu. Nu din convingere, ci din motive pur personale.
Cum mulți din aceşti domnișori lucrează foarte perfid, trebue o răbdare diabolică si o tactică în adevăr diplomatică din partea d-lui Titulescu pentru a para aceste lovituri de stilet.
Dacă România este astăzi, în linii generale, mai demn reprezentată în ţările străine, tot meritul revine tot d-lui Titulescu care a înlocuit prea numeroșii creştini monoclaţi din „oficina Piața Victoriei“ cu oameni noui şi folositori.
In rezumat, acţiunea care se duce contra d-lui Titulescu este proiund antipatriotică.
SERGIU LECCA
Cruciada Românismului - Anul I, nr 47 de vineri, 1 noiembrie 1935
Dacă doriți să distribuiți: