E frumos să dinamizezi o acțiune proectând Crucea lui Crist asupra ei. Dar, ca o primă condiţie, trebuieşte ca acțiunea care se duce la umbra preceptelor creștine să corespundă întru totul acestora şi, în orice caz, să nu calce principiile de bază.

Crestinismul, luat însă ca un paravan pentru crime și servind ca orice mijloc demagogic pentru a cuceri sentimentele mulțimei, e înjosit şi pângărit. Cei care fac o asemenea faptă sunt păgâni si anti-creştini.

Aceste rânduri mi-au fost sugerate de reclama ce am găsit-o în unele ziare prin care se anunță că un grup de Codrenisti ridică o biserică, fac o şosea la Mânăstirea Arnota, etc.

Această aşa zisă „muncă constructivâ” o cunosc, am făcut-o și eu, iar dacă azi o discut e pentru a pune capăt unei legende false care creiază mituri mincinoase.

Să vedem ce au dovedit „Construcţiile” şi unde sunt constructorii.

Căminul dela Râpa Galbenă din Iași, clădit cu sudoarea, obolul și munca a sute de tineri cari s'au risipit fără urmă, a a ajuns ca prilej de judecată între d-nii A. C. Cuza şi Codreanu, fiecare voind să devină proprietarul căminului.

Casa dela Bucureştii Noi s'a clădit pe un teren cedat numai pe 10 ani de zile și pe numele lui Codreanu.

Iată deci cum au muncit pentru ţară, cei ce şi-au pierdut timpul pe la aceste lucrări.

Aceste lucrări formează mobilul unei propagande eficace. Nu ideia de construcție primează, nu „munca creatoare”, ci reclama, Acesta e un sistem ingenios de a face aceiaşi demagogie (mai odioasă poate) printre țărani, care văzând o grupă de tineri muncind la un petec de șosea şi doi trei granguri fotografiându-se cu câte o sapă în mână, cred că deacum aceştia vor reclădi țara în felul acesta - dela un capăt la altul. Când, în fond, nu e decât un truc ingenios de a duce lumea in eroare și de a poza în martiri ai muncii atunci când sunt opriți.

Munca aceasta nu e sinceră, aici e imoralitatea ei.

Dar unde această reclamă electorală deșănțată își atinge culmea e în ridicarea de Biserici.

Un om cate are pe conștiința lui atâtea crime, cu oameni în jurul lui care au omorât, cum de pot pângări credința creștină, uzând de biserică ca o armă de demagozie electorală? Noaptea la pândă cu pistolul şi ziua cu evlavie prefăcută la ridicări de Biserici.

Cum se poate concepe ca după ce faci o crimă și scapi nevătămat, să mergi apoi la Biserică și să te rogi lui Dumnezeu, mulţumindu-i că ai scipat? Un atare om nu poate fi decât un nevropat, sau un anti-creștin de ultima speţă, care speculează atitudinea creștină pentru scopuri de demagogie.

Iată pentru ce socotesc o blastfemie adusă Dumnezeirei si o înjosire a ideii de biserică când aceia ce au asasinat, aceia ce au făcut plini de ură să curgă sânge, să vie cu acele mâini pătate de crimă să pue o cărămidă la temelia unei Biserici.

Tot creștinismul si ritualul religios e o paradă, o reclamă şi o demagogie infamă.

Această tactică de a întrebuinţa Religia ca paravan unei mişcări politice nu e nici măcar originală. Corneliu Codreanu a copiat-o din Franţa după: "La Legion de L'Archange Michele” și după „Legiunea Arhanghelului Mihail” din Rusia. Prima e o organizație quasi masonică cu firmă creștină pentru a lucra în voie, a doua o organizaţie pur teroristă.

Iată unde se descoperă lipsa de spontaneitate sinceră a credinţei si mişcărei codreniste. Totul e copiat şi pus în slujba unei demagogii infernale pentru a ridica un om ce poartă pe umerii lui cadavre.

Iată dece această reclamă nu mai impresionează pe nimeni, fiecare ştiindu-i substratul şi rămânând scărbit.

Creștinismul da, să anime sufletul unei mişcări, s'o înalțe, dar trebue înterzis de a fi întrebuinţat în murdăria politică, deoarece, dacă va fi minţit poporul cu crucea în mână, în cine va mai crede el?

Tinerii să nu se mai lase amăgiți de lupii cu chipuri de miei şi cu dorinţa de crimă sădită în ochi de acel Codreanu nefast ce incearcă să crească pe cei din jurul său intr'o confuzie a creştinismulai cu crima.

Această batjocură trebuie să inceteze căci, slavă Domnului, are cine clădi biserici în ţara Românească spre a nu mai fi date in antrepriza unui asasin.

MIHAIL STELESCU

Cruciada Românismului - Anul I, nr 33 de joi, 25 iulie 1935


Dacă doriți să distribuiți:
Telegram
WhatsApp

Înapoi la index | Disclaimer / Notă editorială