S’au închis și porțile Genevei. După trei sau patru zile de lupte în culise s’a adoptat moțiunea franceză.

Prin ea se înfierează în vorbe atitudinea germană si se dă im­presia că toate țările sunt alături de politica Franței. Faptul în sine însă este straniu, căci Liga Na­țiunilor poate incontestabil să ajute, să admonesteze si chiar să iee măsuri de ordin financiar pentru sau contra membrilor ei. A blama pe cineva insă, care ostentativ a plecat din sânul ei, și a crede că acest vot de ocară poa­te influența în bine viitoarea ati­tudine a Germaniei e copilăresc.

Dacă toate puterile, cari la Geneva au fost unanime în a găsi un pericol in gestul Germa­niei, ar fi transmis prin reprezentanții lor diplomatici un protest concentric și hotărît până la un gest comun, poate că ar fi avut vre'o influență.

Desigur că notei geneveze, Germania va răspunde tranșant și intransigent și orice măsuri va lua, vina o va purta în mare parte Liga Națiunilor, care nu poate lua alte măsuri decât note sau discursuri.

A recâștiga timpul pierdut și a căuta să dregi propriile greșeli este o imposibilitate. Împotriva timpului implacabil si imparțial nici o forță umană nu se poate împotrivi.

Iar dacă Polonia a votat și ea această notă, este probabil dintr’un interes momentan, căci acordurile ei cu Germania sunt și de lungă durată si adoptate unei coliții cari privește viitorul.

Amândouă aceste țări își au ochii îndreptați spre răsărit și is­toria va judeca dacă nu au avut dreptate.

Succesul adevărat si imediat l’a avut Mica Înțelegere prin atitudineă fermă si deschisă a d-lui Titulescu. D-sa s’a împotri­vit în numele ei la recunoaște­rea drepturilor de înarmare ale Ungariei îndeosebi, lăsând să se înțeleagă că din această hotărîre depinde și orientarea vii­toare a Micei Antante.

Nu i se poate cere tot felul de sacrificii și alianțe fără a se ține cont de revendicările si siguran­ța ei.

Acordul Franco-Rus s’a iscălit și din el prima, scontează o balanță de forțe în Europa con­tra căreia nu va îndrăzni nimeni prea curând să se răzvrătească.

În Bulgaria schimbări de gu­vern. Și nu este de mirare să fie astfel. Căci sub impresia unui guvern de dictatură nici Gheorghief și nici Velcef nu erau adevărații reprezentanți ai aspirații­lor, nici naționale si nici politice ale acestei țări. Acel care simte cel mai perfect si mai intens pulsul națiunei sale e Regele Boris. El nu dorește să fie instrumentul nimănui si în cadrul Păcei vrea să se dezvolte normal și sigur poporul pe care îl cârmueste.

În Grecia, condamnările conti­nuă ca si degradările ofițerilor răzvrătiți. De acum înainte de abea sufletele maselor, ale rudelor și prietenilor se vor răscula și vor căuta să se unească pen­tru a obține ceeace nici ei nu au. Libera dezvoltare sub un regim sănătos, dar energic.

În Anglia, boala Lordului Eden s’a ameliorat, din momentul ce Sir John Simon și d. MacDonald au adoptat la Stresa și Geneva politica preconizată de el.

După sărbătorile Paștelui vom analiza nota ce care de sigur d. Hitler o va difuza în lumea în­treagă ca răspuns și protest la activitatea Lîgei Națiunilor. Și atunci de abea vom vedea cari sunt mijloacele de acțiune si de compresiune de care dispune înainte de toate Franța.

Italia a primit cu rezervă ames­tecul Ligei în conflictul ei cu Abisinia, dorind a rezolva singu­ră această chestiune și neînțelegând să fie obligată, să se supue la hotărîri, care poate că nu i-ar conveni în totul.

Atâta vreme cât vor fi popoare, hotare și interese ce nu pot fi nicicând compatibile atâta vre­me, vom asista la conflicte și nedreptăți cari, în ultima instanță, tot crin legea celui mai tare se vor soluționa.

CONSTANTIN CARAGEA

Cruciada Românismului - Anul I, nr 21 de joi, 25 aprilie 1935


Dacă doriți să distribuiți:
Telegram
WhatsApp

Înapoi la index | Disclaimer / Notă editorială