Înainte de toate, să ne înclinăm în fața mormântului de abia deschis al Mareșalului Pilsudski. Tăcut, concentrat, conștient de covârșitoarea răspundere a sarcinei sale, a știut să exteriorizeze acele calități, cari se cer pentru consolidarea și afirmarea unui popor. Viața lui, de când a intrat în arena publică se ilustrează printr’un umanitarism național care n’a păcătuit niciodată prin invidie. Autoritatea lui nu era datorită atât unor executări de legi cât atitudinei sale morale, care consta dintr’o voință nietscheeană de a se întrece vecinic pe sine însăși, în disprețul sțagnațiunilor, a sistemelor și a tuturor fericirilor Pacinice, simbolizate de democrație. A știut să încătușeze pe conducătorii economiei, iresponsabili în politică și pe politiciani, iresponsabili în economia de stat, și să-i conducă cu șefi responsabili de amândouă, făcând din țara lui unul dintre factorii esențiali ai politicei internaționale.
*
In București s’au încheiat diversele conferințe și vizite. Indiscutabil că pactul balcanic, cu convențiile economice și politice ce-l încadrează, poate avea o înrâurire hotărâtă asupra păcii europene.
Evident că s’au discutat și problemele în afară de cele de interes direct, examinându-se și consecințele pactului Franco-Rus, ca convențiile anexe ruso-ceho-române de ordin militar.
Ca orice pact sau tratat, ele sunt cu două tăișuri, consfințind și întărind alianțe, dar putând provoca izbucniri neașteptate din partea celor împotriva cărora sunt luate, mai ales când angajamente anterioare de asistență nu au fost denunțate.
*
Și în Jugo-Slavia am asitat la alegeri ca cele din timpul cel mai samavolnic dela noi. Cu toate acestea, guvernul a
fosț pus în minoritate în diverse județe și 400 de profesori și învățători au fost dați afară din posturile lor pentru
a nu fi votat listele guvernamentale.
*
În Austria mare fierbere. Se vorbește insistent de o eventuală restaurație — cu un Provizorat de regență. — Dovadă mai
mult că spiritul de auto-conservare a popoarelor caută instinctiv un punct de reazăm și o autoritate unică care să-și impună voința. Nu credem că marile puteri în situația de astăzi ar avea obiecțiuni prea mari de făcut, căci politica internațională a Austriei n’ar fi întru nimic modificată.
Aceeași tendință, tot mai accentuată, se manifestă și în Grecia și se svonește chiar că vizita d-lui Maximos pe lângă Regina Elisabeta pare a fi cu tâlc.
Desigur că în țări cu o educație civică sumară a maselor, invidiile, ambițiile și venalitatea sunt stăpâne. Până ce ele, la rândul lor, sunt subjugate de o mână de fier. Este însă rar a găsi acel om căruia îi trebue timp să le făurească. Este mai simplu și mai rapid să-și readucă pe un vechiu cioban, care la rândul lui să-i conducă cu câțiva dulăi pe care și-i alege el.
*
Față de atitudinea dârză a Micei Înțelegeri, Italia nu mai susține Ungaria în revendicările ei teritoriale și revizioniste — astfel că aceasta din urmă va trebui pentru viabilitatea ei să caute chiar în Mica Înțelegere un reazăm prin convenții comerciale și financiare. Oricând și oriunde o atitudine fermă și constantă, bazată pe principii cinstite și drepte, învinge. Mica Înțelegere a folosit Europei pentru garantarea păcii, mai mult decât amenințările marilor puteri. Și ar fi de dorit ca acum, când și-a croit acest drum, să știe când să se oprească în simpatii prea pronunțate pentru unii, pentru a nu-și leza interesele economice, cari sunt baza existenței de stat.
*
Deși la un moment dat s’ar fi părut că conflcitul Italo-Abisinian era pe cale de aranjament, astăzi iar tensiunea crește și mișcările de trupe și înarmările continuă, dând impresia că imediat după sezonul căldurilor și a ploilor va izbucni un război. Deși el ar părea că se mărginește între aceste două state, el va fi atent urmărit de atât de Japonia cât și de Anglia și chiar Franța, Abisinia fiind un debușeu dintre cele mai importante și în acelaș timp și un punct esențial de infiltrație în Africa.
*
Păcat că pe lângă delegațiile străine cari s’au perindat la București, reprezentanții de presă aveau în numele unui mare ziar pe un emigrant din România, d. Weintraub (Cotnăreanu). Cum și prin ce legături a ajuns acolo o știm cu toții.
Din delicatețe sau bună cuviință față de importanța zile lor din urmă s’a tăcut. Ar fi bine insă nu se încerce prea des astfel de glume.
CONSTANTIN CARAGEA
Cruciada Românismului - Anul I, nr 23 de joi, 16 mai 1935
Dacă doriți să distribuiți: