Românismul cuprinde în sine conștiința vie de afirmare a dreptului la viată a poporului român, prin apărarea și adaptarea mijloacelor de desvoltare a valorilor și puterilor lui de muncă și genialitate.
Progresul mașinismului modern a adus în luptă o tendință nouă de organizare socială și economică. Economia națională și internațională zdruncinată până în temelie, cere o nouă bază, pe care piramida civilizației să se ridice la înălțimi, de unde să nu se mai poată zări sau simți mizeria și fărădelegile în care se zbat astăzi popoarele.
Prea mult ne»a încovoiat capitalismul industrial, egocentrist, al cărui sistem de producție și de utilizare a binefacerilor progresului technic al omenirei, nu mai corespunde nouilor necesități de viată.
Mașina, acest generos produs al geniului uman, care în libertatea lui creatoare nu cunoaște decât legile progresului, disprețuind pe cele sociale; mașina cere ca munca națiunilor să fie ridicată pe un nou piedestal.
Lupta pe care au început-o popoarele se dă astăzi, în jurul marei necesități de adaptare a organizațieisociale, la binefacerile acestui mașinism.
A croi o cale nouă, mai morală, mai echitabilă, de cooperare a muncii cu capitalul. La baza acestei cooperări se revendică principiul economic și juridic prin care să se garanteze dreptul la muncă al fiecărei națiuni pe pământul ei, umezit de sudoarea și sângele celor cari și-au creat leagăn speranțelor într’o viață de pace și siguranță, a zilei de mâine.
Dreptul la muncă ai poporului francez, în Franța; al celui german, în Germania; al celui englez, în Anglia; al celui italian, în Italia; al celui român, în România întregită; al poporului evreu, în Palestina, sau ori unde nu i se opune dreptului la muncă și la viată a popoarelor de baștină.
Dreptul la muncă, principiu de salvare socială, economică și politică al națiunilor, începe să se generalizeze. Națiunile au pornit Cruciada dreptului la muncă.
Numai pe baza respectului unui drept se nasc libertăți și se înlesnește răsplata eforturilor pe terenul muncii constructive.
La noi, Cruciada pentru afirmarea dreptului la muncă, a început încă de acum 4 ani. Avem satisfacția să constatăm că și alte națiuni — abia acum — au pus această problemă pe primul plan.
America nu face altceva decât organizează dreptul la muncă al cetățenilor săi, pentru care capitalismul a trebuit să sângereze.
Se pare că această transfuzie de sânge în corpul anemiat al muncii a salvat poporul american.
Acolo adaptarea la noua viață socială a muncitorilor, se face pentru și prin respectul dreptului la muncă.
În Germania, Național-Socialiștii au deschis abia acum ochii, asupra acestui drept al poporului german. "Dreptul la muncă este un drept sfânt", afirmă ministrul Goring. "Sfârșitul glorios al luptei pentru muncă, însemnează recâștigarea dreptului la muncă pentru poporul german", zice Bernhard Kohler în lucrarea sa "Dreptul la muncă, principiu economic".
În Franța, în 1848, s’a revendicat dreptul la muncă, care a fost înăbușit în sângele vărsat de revolutionari, cari și'au plecat grumazul încă pentru aproape un secol, nedreptăților și jugului greu al sistemului capitalist.
Se părea că în Franța, dreptul la muncă a fost înmormântat cu toată pompa cuvenită unei revoluții. Dar iată că adevărul, ori de câte ori va fi tras la fund va țâșni mai puternic și mai impunător.
Franța prepară astăzi a doua cruciadă a dreptului la muncă. Cine îndrăsnește să monopolizeze binefacerile mașinismului, uitând că munca trebue să se bucure de cea mai mare parte din ele, acela nu simte, nu cunoaște rosturile vremurilor noastre.
Cruciada Dreptului la Muncă începută de noi, a creat un curent de simpatie în massa celor cari văd și așteaptă noua orânduire și răsrăsplată a muncii prin organizarea în cadrul mașinismului. Nu însemnează însă, că pe lângă aceștia o anumită presă și profitori ai politicianismului demagogic și ai situației actuale neclare, dintre muncă și capital, nu fac conspirația tăcerii sau nu sabotează noul curent.
Am început cruciada pentru recâștigarea dreptului la muncă a poporului, în granițele României întregite. Nu ne rămâne decât să cercetăm, cari sunt forțele ce ni se opun în mersul nostru.
Evenimentele se precipită. Politica internațională, face eforturi mari de a întreține spiritul de pace, în mijlocul furtunii deslănțuite în sânul națiunilor, din desechilibrul ivit între interesele muncii pe de o parte și cele ale capitalismului, de altă parte.
O morală socială cere să se dea organizațiilor sociale o bază mai echitabilă și aceasta, nu se poate realiza decât pe respectul dreptului la viață al popoarelor, prin munca națională, pe care o pot organiza în folosul comun al umanității.
Tensiunile politice dela noi, n’au permis până azi ca acțiunea de revendicare a dreptului la muncă să domine situa(ia In curând — și acest curând este totdeauna tardiv la noi — ni se va recunoaște rostul și izbânda acestei lupte generoase pentru apărarea și afirmarea drepturilor în raporturile sociale și economice ale muncii cu capitalul Atunci când se recunoaște un drept, se găsește și mijloacele de a'l realiza și a'l face respectat.
Numai oameni de răspundere să se găsească.
DEM. C. MILOZI
Cruciada Românismului - Anul I, nr 5 de joi, 20 decembrie 1934
Dacă doriți să distribuiți: