Când am pornit la drum am vrut să creem o lume mai bună şi mai omenoasă fără argumente teroriste ci prin pilda faptelor şi tăria cuvântului nostru.
Dela început însă, cei ce prin felul lor de a fi ne erau vrăjmaşi au început să ne lovească fără cruţare şi fără răgaz.
Rând pe rând aveam de suferit bătăi şi devastări din partea lor, noi opunându-le numai curăţenia sufletului şi sepinătatea conştiinţei noastre.
Văzând că nu reuşesc să ne distrugă, au recurs la cel mai josnic dintre actele ce le poate săvârşi cineva: la crimă.
Au răpus pe omul care, prin puritatea lui, le stătea în cale sperând să ne doboare definitiv.
Aici a fost piatra de încercare pentru noi, şi am învins.
Nu ne-am coborât la nivelul lor moral, la armele lor de luptă.
Rezistenţa noastră i-a scos însă din fire şi de câtva timp au reînceput cu actele lor de banditism şi laşitate.
Am înțeles însă să nu ne facem dreptate singuri ci să aşteptăm ca cei chemaţi să apere persoana cetățenilor şi cei ce sunt îndrituiți să ne facă dreptate, să ia măsurile necesare.
Nimeni însă n-a făcut-o. Autoritatea a fost pe faţă complice la actele de teroare ce s'au comis împotriva noastră.
Atentatele n'au putut fi niciodată prevenite, deşi toată lumea, inclusiv victimele, știau cum stau lucrurile.
După atentate autorii n'au fost niciodată prinşi, sau dacă au fost arestaţi, li s-a dat drumul cât se poate de repede.
Presa, ca reprerentant al opiniei publice, s'a dovedit la rându-i laşe şi părtinitoare. Nu s'a vorbit de noi decât atunci când se putea arunca în spinarea noastră o infamie.
Despre suferințele noastre, nimic.
Hărţuiţi, loviți din toate părțile, urâți pentru adevărurile ce s-au rostit, noi avem azi de luptat cu intriga, calomnia
şi ura.
Pe tărâm ideologie nu s'a încumeiat încă nimeni să se ia de piept cu noi.
În schimb, am fost pândiţi la colţuri întunecate de stradă, asasinați prin spitale şi scuipați de bale pline cu venin ale
celor mici cu aparenţă de grandoare.
In condiţiile unei asemenea lupte, rămâne ca fiecare să aprecieze după mintea şi conştiinţa lui de partea cui se află adevărul.
Acum un nou fapt vine să ne umple de durere şi scârbă.
Fratele nostra de luptă, Eugen Giorgiu, a fost atacat de opt bandiți, lovit cu securea în cap şi călcat apoi în picioare.
Cei ce-l cunosc pe Giorgiu îşi dau seamă de suferinţa ce ne-o cauzează martiriul lui.
Deaceia, pentru a pune capăt unei situaţii devenită de nesuferit, am hotărât:
Având în vedere faptul că:
1) deşi nu am atacat niciodată persoana fizică a adversarului, ci numai cea morală precum şi minciuna din juru-i, singurul răspuns a fost însă atacul asupra persoanei îndividuale a cruciatului,
2) având în vedere că deşi sesizată, autoritatea REFUZĂ să ne ia apărarea, lăsându-ne astfel la disereţia unor asasini
ordinari.
Fiecare cruciat este de azi înainte liber să uzeze de toate drepturile cei sunt acordate în situaţia de legitimă apărare.
Secretarul Cruciadei Românismului,
Vasile C. Dumitrescu
Dacă doriți să distribuiți: