Spuneţi-mi voi, cei cari nu cunoaşteţi Basarabia, ce vă apare în fața ochilor când auziţi acest cuvânt? Să vă spun tot eu. O biată epavă omenească îmbrăcată în cel mai autentic costum rusesc, cu privirea stupidă, ținând într'o mână o sticlă de „votcă” si acum în urmă, da când cu foametea, vr'un mădular omenesc.
Deasemeni, nu puteți auzi cuvântul de basarabean fără să vă gândiți imediat la acela de comunist.
Ei bine, voi încerca să vă înfățişez adevărata figură a Basarabiei.
În primul rând, să se ştie de la început: odată pentru totdeauna că Basarabeanul nu este şi nu va fi niciodată comunist.
Acum câţiva ani, când după o absenţă îndelungată revedeam Bucureștii, mi se puneau întrebări de felul acesta:
"Nu vă a frică să staţi în Basarabia?" sau "Dacă izbucneşte revoluţia?" ceeace dovedesc că paşnicii cetăţeni ai Bucureştiului au o idee cu totul greşită despre "comuniştii" basarabeni.
Totuşi, am găsit mai mulţi comunişti aici decât în Basarabia. Căci cei cari sânt comunişti constitue numai un număr mic de evrei la oraşe.
Țăranul basarabean este total refractar comunismului. Pentru el toată doctrina marxistă se rezumă la un singur lucru: pământ colectivizat.
Mai ştie, din spusele refugiaților de peste Nistru cu care e de cele mai multe ori rudă, despre paradisul roşu destule lucruri care să-l facă să nu și-l dorească la el acasă.
Ceva mai mult. Nu găsim în Basarabia suflete — şi acestea nu sunt prea multe — care-şi azvârle ochii peste Nistru, aşa după cum Ungurii din Ardeal își îndreaptă privirile peste Tisa.
În ce priveşte beţia basarabeanului, el nu bea nici mai mult nici mai puţin decât ţăranul din vechiul regat. Și aceasta nu e din vina lui. E din cauză acelor ce nu au ştiut şi nu știu nici azi să facă ţăranului roman o educaţie care să-l îndepărteze de pericolul tot mai ameninţător a alcoolismului.
Cât despre foamete, aici e poveste mai lungă.
În adevăr, anul acesta unele județe basarabene au de suferit de pe urma lipsei de ploae de astă-vară. E sărăcie grea. Dar vă rog să mă credeți că, cel puţin pe străzile Chişinăului, n'am văzut încă nici un om murind de foame.
Dacă anul acesta lucrurile stau prost, sunt iarăşi de vină acei ce nu ştiu să valorifice bogățiile acestei provincii aşa de mănoasă. Căci dacă în anii trecuţi populaţia ar fi fost îndrumată pe calea unui raţionalism în producție, avându-și în acelaş timp asigurată desfacerea protejată de plagă intermediarului parazit, poate lipsurile acestui an nici nu s'ar fi simţit.
Ceeace nu s'a făcut.
Să vedem cel puţin ce se face azi pentru rezolvarea problemei.
Nu mai încape îndoială că populația lipsită trebue ajutată. Dar dacă ea cere Statului ajutor, aceasta nu înseamnă că cerșeşte.
Basarabia îşi cere un drept sau o pomană?
În modul cum se "adună" fonduri penru "înfometaţii" din Basarabia, demnitatea acestei provincii este profund jignită.
Basarabia n-a cerut Statului decăt un ajutor efectiv, pe care l-ar fi înapoiat cu prisosință.
Ce i-au dat în schimb cei în drept? Liste de subscripţie? Dar penru Dumnezeu, noi n-am cerşit!! Nu cerem mila nimănui. Rețineri din lefurile bieţilor funcționari? Nici asta n-am vrut!
Dacă noi n'am avut ce mânca de Crăciun nu vrem ca să flămânzească și funcţionarii, care nici aşa nu se poate spune că primesc o leafă omenească.
N'am cerut nici spectacol de gală la Operă, sub preşidenţia de onoare a soției unui om politic care n-are nimic comun cu Basarabia, decât faptul de a se fi servit de spinarea ei ca trambulină de căpătuială politică.
Dar dacă trebuia să primim și această palmă, dece s'a jucat tocmai „Boris Godunov“?
Şi de ce nu s'a dat un festival cu muzică basarabeană și cu poezii populare basarabene căci, slavă Domnului, sunt destule şi frumoase?
Dece această legătură între foametea Basarabiei "româneşti" şi opera "Boris Godunov"?
Şi tot noi sunteni acuzaţi de Şovinisim.
Dar care sunt rezultatele acestor înscenări pentru „fericirea“ Basarabiei?
Nu se văd! De atâta timp de când se vorbeşte despre sărăcia de aici, vedem că cu toate "sacrificiile" făcute nu s'a ajuns la nici o îmbunătățire.
Si spectacolul nu încetează. Probabil că nu s'a aruncat destul praf în ochii înlăcrămați al bieților Băsarabeni.
Socotim deci totul ca o nouă acțiune demagogică.
Problema este însă mult mai serioasă. Ceeace veden este numai un aspect al ei. Se cere aici o administrație cinstită și cu rost. Altfel nu se va rezolva nimic.
Atunci când oamenii politici care azi conduc Basarabia vor aplica formula: Muncă, Cinste Adevăr, numai atunci se vor putea pune în valotre bogăţiile acestei provincii, czre singură ar fi în stare să susțină anemicul şi mult discutatul nostru buget.
Celor ce nu cunosc Basarabia, îmi permit să le uau un sfat: Să nu se mai ia după poveşti şi după note de călătorie — ca şi când Basarabia ar fi o colonie pierdută la Marginea lumei.
Să vină să ne vadă.
VASILE C. DUMITRESCU, corespondent de Chișinău
Cruciada Românismului - Anul II, nr 56 de joi, 9 ianuarie 1936
Dacă doriți să distribuiți: