Titlul acestui articol e justificat de faptul că d. Vaida Voevod, în discursul său dela Iași, ne pomenește si pe noi, încercând să ne combată unele afirmații făcute în numărul trecut. D. Vaida se erijează în advocatul lui Corneliu Codreanu. Acest fapt nu ne miră. D. Vaida spune că niciodată n’a dat bani lui Corneliu Codreanu. În schimb - spune d-sa — "I-AM DAT pentru căminul studențesc din Iași“. Deci aprobă afirmațiile noastre că i-a dat.
A! desigur că s’a căutat un motiv plauzabil, aceasta e altceva. Atunci când un tipograf e ajutat de guvern nu i se dă bani în mână, ci o lucrare oarecare evaluată la o sumă de 10 ori mai mare de cât este în realitate. Iar un șef de mișcare e ajutat dându-i-se bani pentru vr’o cooperativă, societate sau cămin. Suma se dă în patru ochi si secretul rămâne îngropat acolo. Așa că d. Vaida degeaba spune că am debitat calomnii. Mai departe d. Vaida spune:
„În ce privește manifestul Gărzii de Fier, este un neadevăr că eu l-am redactat. Mie mi s’a prezentat textul, AM ADAUGAT 3-4 CUVINTE și n’am fost prin urmare decât un colaborator, cel mult un complice al unei crime redactată si semnată de Corneliu Codreanu. Codreanu venea DES pe la mine“.
Iată că d. Vaida, în loc să ne contrazică cum avea intenția, neconfirmă spusele.
Noi nu pretindeam că manifestul lui Codreanu era o crimă, ba din contra, dar nu era din capul lui. Voiam să demonstrăm, si azi domnul Vaida ne dă prilejul să întărim, că un adevărat șef de mișcare, dacă are cap, își face manifestele singur, fără să le supună cenzurii si retușărilor șefului de guvern ocazional.
Oare și lui Mussolini îi complecta șeful guvernelor contra cărora lupta, proclamațiile?
Aceasta dovedește incapacitate în conducere, dovedește că acel șef de mișcare e codirla unui partid. Nu e prospețimea și elanul izbucnit spontan din capul unui conducător de rasă.
Aceasta am voit să demonstrăm și îi mulțumim d-lui Vaida că ne-a întărit spusele.
De altfel, după elogiile pe care d. Vaida le aduce guvernului, se vede treaba că si d-sa îsi croiește discursurile și "fronturile“ de acord cu d. Tătărescu. Mai este nare nevoie să demonstrăm mai mult valoarea unei astfel de acțiuni? O mână spală pe alta și amândouă obrazul. Iată armonia, divina armonie politică.
Dar acestea fiind zise, e bine să analizăm puțin acțiunea d-lui Vaida. Ne dă dreptul la aceasta războiul anilor de luptă și suferințe îndurate prin închisori sub regimurile d-lui Vaida pentru crezurile sfinte ale românismului, pe care d-sa azi si le însușește în dorința de a trage foloase acum când fructul e copt.
Vorba românului, unii cu ponosul, alții cu folosul.
D-l Vaida se plânge că n’a avut statistici la dispoziție ca să vadă mai din vreme pericolul antiromânilor. Să afle d-l Vaida că noi n’am fost în dregătoriile țării, nici fii cu lefuri de sute de mii de lei la Skoda n’am avut și totuș, din studiile d-rului Paulescu si Cuza și din cercetările noastre știam perfect realitatea pe care d-sa vine azi să o servească țării ca o noutate.
Când am combătut în Parlament, sub guvernarea d-lui Vaida, legea prin care se prelungia termenul de înscriere ulterioară în listele de naționalitate română, am fost combătut aprig de majoritătile d-sale, azi, mari naționalist!.
Guvernul Vaida a permis atunci intrarea în tară a încă unei avalanșe de străini cari, cu formalități simple si ceva bani, deveneau cetățeni români, iar azi d-l Vaida face pe inocentul.
Ba mai mult, aproape că dacă nu ești vaidist, ești socotit antinationalist. O fi d-l Vaida membru în consiliile de administrație la diferite trusturi, dar să creadă d-sa că poate face si cu românismul trusturi. Știm că ar încasa și de aci ceva jetoane ale puterii.
D-l Vaida se roagă chiar foarte sincer pentru aceste jetoane: "În 1930 și 1933 am căzut dela putere pe chestia naționalistă pe care o susține studențimea română" — cui o spune!
ACUM AJUTATI-NE CA, ODATĂ AJUNȘI LA PUTERE, să nu se compromită ideia naționalistă.
Deci, Putere? Și foarte abil se și pune la adăpostul clauzei "eri n’am fost eu“. Dacă mâine va veni eșecul, de altfel acesta este și scopul, compromiterea mișcării naționaliste, d-l Vaida va spune candid, "nu EU, ci voi, studenții, sânteti de vină că nu m’ați urmat".
Acțiunea d-lui Vaida e atacată si de presa din Sărindar. Da, dar aceia a sesizat că acțiunea, oricât de sterilă ar fi ea, dă impuls si pune chestiunea românismului deschis. Și nu de acțiunea vaidistă se teme Sărindarul, ci de ceea ce va veni apoi, românismul constructiv, aplicat, rezolvat si condus de tinerimea acestei tări, singură; curată și fără oportunisti.
Cu ce program vine d-l Vaida? Cu un „numerus valahicus“?
Acesta nu poate forma o flamură de luptă, e un simplu deziderat în complexul unor probleme sociale şi naționale ce nu se vor pune.
Și nu acest deziderat va salva tara de mâine. Trebuiese alte moravuri, alt spirit, altă atmosferă.
„Grea e soarta unui ministru român“, spune d-l Vaida ca o scuză că n'a făcut nimic cât timp a fost prim ministru.
Dacă aceasta îi este concepţia, crede că mâine va fi mai ușoară?
Ce băi au făcut d-nii Mirto, căruia i se contestă cetătenia, d-l D. R. Ioaniţescu, Tillea, Haţegan si alții, încât mâine vor conduce altfel? Calui bătrân nu se învață în buestru, spune o veche zicătoare. Degeaba „numerus valahicus“ dacă proporționalitatea de străini rămași vor putea corupe înainte pe cei ce s'au corupt si până azi.
Nu mumărul mare de străini ne mănâncă nouă tara, ci numărul mare de șperțari români care ne conduc.
Dacă această tară ar avea în fruntea ei o mână de oameni dârzi, cinstiţi și incoruptibili, fără clopoței sunători, hotul n'ar avea ce fura, misitul n'ar avea ce cumpăra. zaraful n'ar avea ce corupe. Cu taraful d-lui Vaida au ne putem aștepta decât tot la ce am văzut si până azi.
Mai mult, mai rău. Se va pretexta mâine că ideia națională a dat faliment, confundându-se voit, aventura cu realitatea.
Acţiunea d-lui Vaida e un ropot de tobe sgomotoase menit să asurzească anumite sunete supărătoare. E un divertisment, e o digresiune.
D-l Vaida face rechiztoriu şi d-lui Cuza că n'a făcut decât să protesteze.
D-l Vaida n'are acest drept.
Noi, tineretul, putem spune aceasta în virtutea avântului nostru dornic de realizări, dar noi am fost dela început pe această cale, noi nu ne-am deșteptat peste noapte.
Am citit cu vădită mulţumire articolul d-lui A. C. Cuza din ultimul număr al Apărărei Nationale în care invită la discuție pe cei ce au de spus ceva în ce privește programul d-sale.
Şi spune d-l Cuza că de vor fi ceva greșeli, la el sau la alții, să se discute şi să se îndrepte și astfel să se facă unirea naționalistilor români.
Tineretul acestei țări, acela care nu vrea să mai fie dus de nas, iată cu cine va discuta și dacă se va'nteleze, cu cine va porni la lupţă. Are chezășia unei vieți nedesmințite.
Trăim într'o epocă de furt. Se fură statul, se fură particularul, se fură banul, se fură ideile. Dar tinerimei acestei țări nu i se poate fura sufletul. Această tinerime nu mai este dispusă să-și închirieze umerii oamenilor guvernelor de dezastruoase experiențe ce s'au perindat dela război încoace. Pat fi furate idelie și programele. Ele n'au valoare decât în functie de oameni. Litera rece a textului trebuie încălzită de entuziasmul suftetului, de dinamismul avântului. Acesta aparține tineretului. Cei câțiva care vor adera pentru situații nu reprezintă conștiința și credința adevărată.
Să vină d-l Vaida să ne bage la închisoare pe motivul că dorim scânteia pură. Să vină să dea spectacol țării. Ajunge!
S'a guvernat si s'a ratat, au trecut toți pe la putere și n'au realizat nimic. Au cârpit, au cârpit și-au ciopârțit.
Tineretul îsi cere drepturile, dreptul de a se conduce singur. Când spun tineretul nu spun copiii, ci generația de după războiu, oameni noui curati, cu adevărat curați.
D-! Vaida s'a declarat mare admirator al lui Mussolini si al lui Hitler. E bine să afle d-l Vaida că acești doi oameni, dacă sânt acolo unde sânt și au făcut cât au făcut pentru țările lor, sânt oameni cari au avut o linie dreaptă și au fost oameni noui, tineri, care au venit cu oameni noui...
Să fie aplaudat de cine vrea, să se încălzească cine vrea la căldura ce radiază din „Puterea" ce se apropie, zorii românismului adevărat e încă în preparație. Tineretul român să se pregătească, să se păstreze curat, să adâncească problemele, să muncească fiecare ca un plan ireductibil, acolo unde este, la prepararea adevăratei stări de spirit în care să se desvolte românismul. Aplauzele la întruniri și vociferările la adunări să le lase pe seama trepădușilor electorali si a ariviștilor. Întrunirea muncii constructive, fără reclamă, fără surle, fără zgomot, aceasta va aduce mâine biruința românismului real.
Să-l lăsăm pe d-l Vaida să se producă si fericiți vom fi de vom fi dați de minciună, dar mai fericiți de vom putea salva la urmă ceeace va mai rămâne de salvat.
Mihail Stelescu
Cruciada Românismului - Anul I, nr 19 de joi, 11 aprilie 1935
Dacă doriți să distribuiți: