Nu sunt un temperament politic. Nu am adică, acea câtime trebuincioasă de mârșevia pe care o au animalele politice. Am fost întotdeauna un învins, deoarece am crezut cu tot sufletul şi statornicia mea în bunătatea şi curățenia oamenilor.
Am luptat într'o organizaţie a cărei doctrină era, pentru mine, mântuitoare neamului nostru; nu am renegat doctrina şi nu-mi pare rău de cei unsprezece ani ai celei dintâi tinereţi ale mele, jertfiți pe altarul pe care l-a sfințit doctorul Paulescu.
Am rămas în organizaţia L.A.N.C. întrucât aveam o admiraţie nemărginită pentru creatorul doctrinei, d. A.C. Cuza, și încredere oarbă în conducătorul de pe atunci al tineretului, d. dr. Trifu.
...Când mi-am dai seama însă că unii dintre conducători, în cari am crezut şi cari făceau paradă de naționalism creştin, nu erau în realitate nici naționaliști, nici creştini; când am văzut că politicianizează liga, m'am dat la o parte — nemaiputând îndura praful ce se 'ncuibase prin toate colţurile.
De aproape un an urmăresc cu atenție obiectivă activitatea junglei noastre politice. Şi mă îngrozesc.
Mi-e scârbă de câte văd şi aud.
Mi-e scârbă de tinerii noștri ce pretind că se jertfesc unui ideal şi încasează bani dela oamenii politici, cu condiţii.
Da, mi-e scârbă...
Mi-e scârbă în aceiaş măsură de presa așa zisă românească, în cap cu „Universul“ şi „Porunca Vremii“, care — din lașitate sau din calcule comerciale — nu ia o atitudine hotărîtă într'o chestiune care privește educaţia tineretului nostru dar, în timp ce pagina întâia afişează naționalismul cel mai feroce, în ultima se publică reclame „jidoveşti“ (aici am curajul să declar că,— atâta timp cât „Cruciada Românismului“ va fi condusă de aceiaşi tineri cu sufletul curat şi conștiința nepătată — la noi nu veţi vedea așa ceva) sau sunt mai antihitlerişti decât „Adevărul“ — cazul „Universului“, al cărui redactor de politică externă este „jidanul“ Fermo. De altfel, nici d. Cuza nu a avut vreun cutânt de protest împotriva mişelescului asasinat.
Mi-e scârbă de „stânga“, mi-e scârbă de aşa zisa „dreaptă“.
Mi-e scârbă de voi, politiciani murdari şi fără scrupule, care v'aţi vândut pentru bani, care v'aţi trimis nevestele să se culce în paturile şefilor voştri politici pentru a vă asigura o situație mai bună în partid.
Mi-e scârbă. de toți și de toate. Sunteţi putregaiuri; bandă pe acţiuni, voi jefuiţi neamul.
Unii — agenţii Kominternului şi Francmasoneriei internaţionale, speculează sărăcia și nenorocirea poporului.
Alţii — politicieni fără scrupule — speculează sentimentul natural de credinţă şi naționalism, nesfiindu-se să primească pomană dela țările în care această credinţă este lege.
Leon Degrelle, șeful noului partid „Rex“ din Belgia, a afirmat că Hitler i-a propus ajutor material, dar el a refuzat: „Ceeace nu mă va împiedica“ _— a adăugat d. Degrelle — „ca atunci când voiu fi la putere, să caut o apropiere de Germania, pentru consolidarea păcii“.
Aş vrea acum să întreb pe d. NAE IONESCU, pe care-l ştiam om sărac, de unde a avut banii pe care i-a dat şi-i dă Gărzii de fier şi studenţilor gardişti?
Mai întreb încă (şi-i rog să-mi răspundă precis) pe d-nii Corneliu Codreanu, Ionel Moţa, Nae Ionescu şi pe d-nii Octavian Goga, George Cuza și Nichifor Crainic, dacă — atunci când li s'au oferit ajutoare dela anumiţi atașaţi sau reprezentanți de presă, acreditați pe lângă ţările unde naţionalismul este în floare, cu anumite condiții, indicându-se chiar textul moțiunilor sau declaraţiilor publicate — le-au refuzat sau nu?
Intreb apoi pe d-rul Lupu, pe V. Madgearu şi alţii, dacă — atunci când s'au dus la Paris — au luat sau nu bani cu condiții, pentru ca să stăvilească (spun ei) curentul „fascist“?
Aceste putregaiuri vor să regenereze o țară? Aceste putregaiuri vor să conducă un popor tânăr şi viguros?
Nu, de o mie de ori, nu!
Putregaiurile trebuiesc arse în foc.
Şi - învingând scârba imensă care ne cuprinde - vom porni să curățăm grajdurile lui Augias. De va fi nevoie, vom abate și noi Dunărea înspre Bucureştiul acesta mucigăit şi-odată curăţită întreaga țară, vom împlânta biruitor steagul desrobitor al Românismului creştinesc și adevărat, muncind pentru CINSTE, muncind pentru DREPTATE, muncind pentru ADEVAR.
Oscar Stoenescu
Cruciada Românismului - Anul II, nr 84 de joi, 6 august 1936
Dacă doriți să distribuiți: