În pragul altarului care prăznuește de veacuri nașterea pruncului-Dumnezeu, care n’a mintit niciodată, această întrebare mă chinueșle, mă frământă.
De ce voi toți aceștia, diriguitori de mișcări sociale și politice, mintiti mulțimea înfometată de dreptate, o înșelați, vă bateți joc de ea?
Atâta dor de bine, atât sbucium după lumină clocote’n sufletul ei abătut. Frunți plecate în fata icoanelor, minți înfierbântate căutând în cărți, priviri nedumerite svârlite peste brazdele ogorului, ochi sticloși căutând pâine, mâini secătuite de vlagă frământând materia, toate caută adevărul, dreptatea, binele.
Undeva, dacă un glas răsună, dacă un stindard flutură, dacă o trâmbiță cheama, toți tresar și pupilele se dilată, în speranța, că a răsunat acolo vocea chemării la luptă pentru cucerirea binelui visat.
Această tresărire, această nervozitate și așteptare a mântuitorului ce sălășluește în sufletul mulțimei, ați observat c'ați dibuit-o voi căutători de oști gratuite, care să vă ridice la culmile visate de ambiția voastră seacă.
Dintre toate carierele posibile oferite omului, ați găsit-o pe aceasta, cea mai comodă, cea mai practică, de șefi de partide, de conducători de mișcări.
Un ropot de aplauze smuls între două fraze ațâțătoare, v’au trezit în suflet pofta de a conduce, de a fi dictatori și păstori de turmă.
V’ați aplecat asupra rănilor, le-ați scormonit, ați făcut să țâșnească sângele, ați agravat durerea, pentruca mulțimele năucite de junghiuri să vi se arunce în brațele voastre de șarlatani țipând, dornice de alinare.
Le-ați promis-o și v’au urmat.
Au căzut luptând pentru voi, cu flacăra credinței în mai bine, au mușcat pământul amestecându-l cu sângele din pieptul lor în speranța unei învieri, iar voi, președinți și căpitani de partide, ce le-ați dat? Minciună. Minciună goală și nerușinată.
Ați tîrît tineri în morminte, ați îngropat vieți în închisori, ați orbit mințile clare, i-ați îndobitocit cu narcoticul urii.
Voi cei dela stânga, ați ucis milioane de vieți în numele unui umanitarism fals, voi dela centru, ați stors și sângele din vinele copiilor de țărani ca să vă conturați bogății, în numele unei democrații tiranice și fictive; voi cei dela dreapta dărâmați în sânge și ură pe stăpânii actuali, ca să vă erijați voi în cei mai sângeroși și mai necinstiți tirani.
Toți, dar absolut toți vă dărâmați unii pe alții, nu pentru a îndrepta ceva, ci pentru a vă înlocui la domnie. Toți strigați la toate răspântiile că luptați pentru cinste și dreptate, puneți la stâlpul infamiei pe cel ce are două cămăși, a primit 20 de lei bacșiș sau a nedreptățit cu ’n gram pe cineva. Dar în acelaș timp, voi mari profeți morali, vă umpleți buzunarele cu aur, lingeți mâinile care vă ridică către putere, vă ajutați în umbră, pompând toți din aceleași buzunare ale bancherilor ce vor să trăiască liniștiți sub orice regim.
De ce mintiti canaliilor?
De ce înșelați gloata ce vă urmează încrezătoare și beată de cuvintele voastre sforăitoare?
Nu puteți creia nimic și căutați să vă căpătuiți pe spinarea mulțimilor electrizate!
De ce sădiți în suflete idealuri mincinoase și urî sângeroase, când toate n’aduc de cât disperarea și clocotul răzbunării? Nu vă este teamă că această turmă se poate trezi și să ceară într’o zi iarăși «capul lui Moțoc?».
De aceia nu mai cred în voi. De aceia fug și vă urăsc, căci vă cunosc micimea și masca ce-o purtați și vă strig, ca să se știe: mințiți, mințiți și vă bateți joc de suferința ce clocote în acest neam.
Sânteți lași care cereți sacrificii altora, iar voi scontați beneficiul, sânteți negustori de carne omenească și numărați cu cinism mormintele ce se suprapun pentru a vă ridica spre țintă, jilțul dictaturii voastre.
Știu că cei ce și-au făcut socoteala unui scăunaș alăturea de voi, cei ce și-au aranjat un potofoliu sau o comandă, mă vor scuipa cu ură că le demasc idolul satisfacerii intereselor lor; dar ceilalți, gloata de pe spinarea căreia se stoarce untul pentru franzelele puterii voastre. Aceia ce zic?
Ah! Doamne, când acest neam așa de bun și sfânt crede’n voi ca’n Isus, de ce’l mințiți nemernicilor!
MIHAIL STELESCU
Cruciada Românismului - Anul I, nr 5 de joi, 20 decembrie 1934
Dacă doriți să distribuiți: