O punere la punct în fața Istoriei, a legilor și a oamenilor * Povestea unei biruinți mincinoase * Comandantul legionar Mihail Stelescu * Corneliu Codreanu, Idolul de mucava * Mihail Stelescu și Corneliu Codreanu * „Trădarea” lui Mihail Stelescu
La 16 Iulie 1936, conducătorul nostru a fost miseleşte asasinat pe patul unui spital. Revolta a fost unanimă iar durerea şi indignarea noastră nemărginită. Fiindcă respectăm legile şi pe cei ce împart în tara aceasta dreptatea, n'am pedepsit si n'am căutat să răsbunăm sângele nevinovat ce a ars stigmatizând pe vecie frunţile celor ce-şi propagă ideile cu revolverul altora și al celor ce închid ochii cu supremă lașitate şi indiferenţă în fața crimelor celor dintâi. Nu am pedepsit, nu ne-am căutat dreptate singuri, deşi am fi putut s'o facem, deşi ar fi trebuit s'o facem.
Dar de atunci până acum suntem provocaţi zilnic. Trei dintre noi, oameni ce n'au avut si n'au altă vină decât că au idei ce poate nu se lovesc cu ale altora şi concepţii diferite asupra uzului armelor de foc, aceştia trei au fost bătuţi, răniţi, schingiuiţi. Ceilalţi toţi trăesc într'o atmosferă de continuă ameninţare, de fereală, de grija unei întâlniri pe terenul „concepţiilor politice“, întâlniri ce se soldează îndeobște cu o cunoştinţă a meselor Institutului medico-legal ori a sălilor de gardă din spitale.
S'a mers mai departe, am fost si suntem sfidaţi. Ne-am hotărît să ridicăm mănușa și să răspundem. Și vom răspunde. Şi vom răspunde răspicat, dur, româneşte, așa cum nu știu s'o facă alţii.
Vom răspunde, agresiunei, asasinatului, amenințărilor. Calomniei îi vom răspunde asvârlind bolovanul adevărului ce trebuie scos odată la lumină și care atunci când va porni la vale vor fi destule conștiințe în țara asta care să se îngrozească, care să se teamă de el.
Ceeace este mai trist este că alături de noi este provocată însăși autoritatea constituită şi lucru curios, această autoritate atât de grijulie întru reprimarea şi sancţionarea unui delict de felul acelora ce ating „înaltul prestigiu“ al unui sergent de stradă, tace şi nu observă nimic atunci când instituţii ce reprezintă închegarea, concretizarea unor idei mari și fundamentale ale existenţei statului, sunt atacate.
Precizăm! Întâi: cei zece preveniți trimesi în judecată pentru asasinat cu premeditare, deci cea mai gravă infracţiune prevăzută de codul penal, lovesc pe sălile tribunalului pe plutonierul de jandarmi şi pe soldaţii ce formau escorta lor. Este un caz unic în analele judiciare! Intrebăm care a fost sancţiunea?
Al doilea: Se emite mandat de aducere în contra șefului unei foste grupări politice (se referă la Corneliu Codreanu, n.n.), dacă vreţi împotriva unui simplu particular, spre a răspunde în faţa justiției de anumite fapte ce au contingențe cu asasinatul. Cei însărcinaţi cu îndeplinirea acestei proceduri legale, în faţa căreia orice român trebuie să se supună, sunt crunt bătuţi şi mandatul rămâne neexecutat deşi fusese emis în numele legii și al Majestății Sale!
Intrebăm: sunt exacte faptele de mai sus petrecute astă vară la Carmen Sylva? Dacă sunt exacte, cari au fost sancțiunile?
Trei: O instanţă judecătorească superioară, în virtutea legii şi în faţa conştiinţei sale, dispune eliberarea pe cauţiune a unui delicvent de drept comun. E un drept pe care îl conferă în mod suveran legea şi pe care nimeni nu are dreptul a-l cenzura.
Acest delicvent de drept comun este stâlcit in bătaie în incinta închisoarei Văcăreşti de cei zece preveniţi pentru asasinat cu premeditare.
Este lovit deci tocmai acolo unde orice act ce ar avea numai umbra unei indiscipline este sever sancţionat.
Această agresiune dovedeşte că un prevenit pentru asasinat îşi arogă dreptul de a comuta ori cenzura în felul său hotăririle justiţiei represive, hotărîri pe cari mai cu seamă, repetăm, în materie de eliberare provizorie sunt la suverana apreciere a instanței care le pronunţă.
Intrebăm: Cari au fost sancțiunile?
Patru: O minoritate a studenţimei, silită de împrejurări, comit un act copilăresc şi reprobabil şi anume: aleg în comitetul de onoare al studenţilor creştini pe cei zece asasini, în sânul cărora figurează un șofeur de taximetru cu patru clase primare.
Reuşesc astfel să apară în faţa contimporanilor şi a posterităței drept complici într'un asasinat monstruos şi neomenesc.
Autorităţile puteau împiedeca această manifestare care jigneşte bunul simţ şi frizează inconstienţa. N'au făcut-o. Cu atât mai rău.
Totuşi, nu le facem nici o imputare! Trăim într'o ţară liberă, unde fiecare are dreptul să gândească ce vrea, să spue ce gândeşte, şi să scrie ceeace spune (sună curios, nu??!) câtă vreme nu pune în pericol siguranța statului.
Dar se întâmplă un fapt mai grav.
Ulterior alegerei dela Centrul studenţesc, se prezintă în faţa închisoarei Văcăreşti un grup compact care cere să li se permită intrarea în puşcărie pentru a investi solemn pe cei zece învestiţi deocamdată cu portul pijamalei vărgate, de a-i învesti azi în nouile demnități.
Or, închisoarea Văcăreşti nu e nici grădină publică, nici arenă de bâlciu.
Directorul ei nu poate lăsa să pătrundă pe poarta închisoarei pentru a vizita pe un deținut ce se află în prevenţie decât avocatul angajat să-l apere şi pe rudele sale, în anumite zile, înţelegându-se prin rude numai părinţii, soţia şi copii, toate aceste persoane având însă un bilet de voie dela magistratorul instructor ce anchetează cazul.
In grupul ce se agită afară, nu există însă nimeni care să îmbrace vreuna din calităţile de mai sus şi deci, cu drept cuvânt, directorul închisoarei refuză a le da drumul pe poartă.
Intrebăm: Este exact, că, cu tot refuzul categoric al d-lui director al închisoarei, graţie unor intervenţii ciudate şi inexplicabile, peste capul şi răspunderea d-lui director, s'a pătruns în închisoare, unde timp de un ceas s'a săvârşit o ceremonie ridicolă şi lipsită de un sens faţă de situația şi locul unde se petrecea?
Dacă este exact, cine a făcut aceste intervenţiuni şi de ce le-a făcut?
Iată întrebări la cari aşteptăm un răspuns ce l-am dori altul decât foarfeca cenzurei.
Revenind la întrebarea ce formează titlul acestui articol şi faţă de apărarea pe care şi-au făcut-o cei zece cari au declarat că au asasinat pe Mihail Stelescu fiindcă acesta a „trădat", noi ne permitem a întreba:
Ce a trădat şi pe cine a trădat Mihail Stelescu?
*
Vom căuta să lămurim în „Cruciada Românismului“ pe cât ne va fi posibil, având în vedere starea excepţională de lucruri şi fapte care domneşte în ţara noastră, cine a fost Mihail Stelescu, cum a luptat şi sfârșitul odios pe care i l'a pregătit fostul său șef pentru care se expusese în gloanţe şi închisori în timp ce acesta culegea rodul sacrificiilor şi se ascundea la duşmanii mişcării care ucideau în acelaş timp pe camarazii de sub comanda sa. Dacă nu putem arăta aici documentele din care reiese clar că Corneliu Zilinschi s'a născut politiceşte ca agent provocator de siguranţă şi că este un asasin de cea mai laşă speţă, promitem însă că într'un timp apropiat pe care nu-l bănueşte acest asasin să dăm pe faţă, dintr'un act de legitimă revoltă şi onoare, toate nenorocitele jonglerii şi acte de trădare ordinară care au trimis în mormânt atâtea suflete de oameni nevinovaţi.
Mihail Stelescu s'a născut la Bruxelles în anul 1906, 10 Iulie, unde tatăl său era funcționar la consulatul român. După absolvirea cursului primar, tatăl său se întoarce în România şi se stabileşte pentru un timp la Galaţi.
Mihail Stelescu se înscrie la liceul Vasile Alecsandri, urmează două clase după care se mută la Constanţa cu părinţii săi. Aici urmează la Liceul Mircea cel Bătrân încă două clase de liceu. Ca elev era un element foarte studios, energic, dar extrem de refractar anumitor măsuri care i se păreau nedrepte cu el şi cu colegii săi.
Acest spirit de revoltă şi l'a păstrat apoi în toată lupta ce a dus pentru biruinţa românismului şi acest spirit i-a adus moartea atunci când sa ridicat împotriva aceluia pe care l-a cântat şi din care își făcuse un mit care se dovedea un mit fals, păgân, trădător şi asasin.
Părinţii săi se mutară din Constanţa, dar Mihail nu mai plecă, el rămase în Constanţa şi împreună cu alţi colegi ai săi, scoate la 20 Iulie 1923 o gazetă enciclopedică numită „Renălţarea” care apărea bilunar şi era scoasă la şapilograf. Astfel apărură 8 numere din „Renălţarea“ sub direaţia lui Mihail Stelescu și observaţia profesorului Constantinescu din Constanţa.
În anul 1924 Mihail Stelescu revine la Galaţi si urmează mai departe studiile la liceul Vasile Alexandri. În acest timp, mișcarea profesorului Cuza şi gestul lui Corneliu Zilinschi care împușcase pe un slujitor pus de a păzi ordinea statului, cuprinsese aproape toată ţara într'un entuziasm care s'a dovedit mai târziu un val trecător. Elevul Mihail Stelescu, cuprins la rândul său de acelaș entuziasm se gândește să formeze o asociaţie care să cuprindă elevi din şcolile secundare până la 19 ani care să formeze pe elev în spiritul românesc şi creștin. Cum astfel de asociaţii au existat şi funcţionat în toate vremurile de urgie și robie ale neamului nostru sub denumirea de „Frăţiile de Cruce”, Mihail Stelescu a hotărât că acest titlu este cel mai nimerit și astfel s'a născut frăţia de cruce din Galaţi.
Din acest moment elevul Stelescu începe lupta pentru formarea caracterului aceluia care va trebui mai târziu să fie un luptător pentru cauza românismului. Şedinţele au loc săptămânal şi în ele se face educația morală şi cultural, editând două reviste, Frăția de Cruce şi Spre Isbândă, organe ale frăției de cruce în care erau rezumate activitatea precum şi diferite articole şi încercări literare în spirit creştin şi românesc.
Activitatea frăției de cruce s'a lărgit, creînd în oraşul Galati Ateneul cultural Șt. O. Iosif iar în județ a înființat biblioteca Dumitru Bolintineanu şi au organizat numeroase serbări culturale. Astfel avem în România prima organizație a tineretului român-creştin în timp ce la acea dată numai două țări din lume erau preocupate de educația şi organizarea tineretului: Italia fascistă, care creiase organizaţia tineretului sub denumirea de „Ballila şi Rusia Sovietică care de asemeni, creiase organizaţia Komsomolului.
Pe când în cele două țări, Italia şi Rusia, aceste organizaţii erau prevăzute în constituţie şi organizate de profesori universitari, medici, ofițeri, în România au fost organizate de elevul Stelescu Mihai de 18 ani!
Aşa s'a manifestat şi a organizat M. Stelescu pe cei din jurul său creînd pe cei cari, mai târziu, aveau să fie adevărații luptători. Ajungem în anul 1927.
Corneliu Zilinschi se întoarce în ţară din Franţa unde se dusese să urmeze doctoratul în drept, dar care nu a reuşit, după un an şi jumătate de locuit în Franţa, să înveţe măcar a vorbi franţuzeşte. Inutil să spunem că nu a dat nici un examen.
O ceartă familiară între familia Cuza şi Zilinschi Codreanu hotărăşte pe Codreanu să părăsească pe profesorul Cuza (deși jurase că nu-l va trăda niciodată) spunând lumei întregi că se desparte pe chestii de principii!
Corneliu Zilinschi Codreanu înfiinţează atunci organizaţia Arhanghelul Mihail, organizaţie spirituală inspirată după o lojă masonică franceză cu acelaș nume cu sediul cam pe unde a studiat în Franţa, adică la Grenoble.
În acest timp, Mihail Stelescu activa intens creînd noi frăţii de Cruce la Brăila, Tecuci, Putna şi Cahul cara înfloreau şi creșteau datorită extraordinarei energii şi puterei de muncă a lui Stelescu. Introduce ca uniformă cămaşa verde, iar ca stimulent al tinereţii şi muncii: cântecul. Toate acestea când Stelescu nici nu cunoştea pe Zilinschi Codreanu.
Corneliu Zilinsehi aude de activitatea şi realizările lui Mihail Stelescu şi vine la Galaţi unde cunoaşte pe Mihail Stelescu şi convin ca Stelescu, împreună cu frăţiile de cruce, să treacă la Codreanu. Stelescu pleacă la Iaşi şi depune acelaş jurământ pe care îl depusese și Codreanu că: nu voi trăda niciodată mișcarea, nu voi trăda niciodată frățietatea de luptă a camarazilor, nu voi lua nici un ban dela nici un politician român care a guvernat ţara, nu voi sta ascuns la dusmanii noştri niciodată. Codreanu a adăugat în nenumărate rânduri: Dacă voi lua un ban de la cineva, canalie va fi acela care nu mă va împuşca.
Din acest moment Stelescu devine ajutorul lui Codreanu.
În vara anului 1928 Zilinschi hotărăşte să facă un marş de propagandă în Bucovina. Stelescu soseşte de la Galaţi cu 40 legionari şi împreună cu Codreanu pornesc pe jos în Bucovina. Cu ocazia acestui marș, Stelescu devine oficial aghiotantul lui Codreanu care căpătase numele de Căpitan. De acum încolo toate, dar absolut toate luptele şi manifestaţiile legionare sunt animate şi conduse de Mihail Stelescu. Astfel este prima manifestaţie a gărzii de fier la Galaţi unde se sfinţeşte steagul organizaţiei de Covurlui. In anul 1930, cu ocazia revenirii a M. S. Regelui Carol în ţară la 8 Iunie, Mihail Stelescu a făcut o grandioasă manifestaţie de simpatie la Galaţi. Arestat şi făcându-i-se o percheziţie acasă, s'a găsit fotografia prinţului pe care era scris dedesubt „Carol II“.
În anul 1930 Mihail Stelescu vine student la București si intră bursier la Facultatea de litere şi drept. Cu această ocazie este însărcinat să organizeze Bucureştiul, Garda de fier fiind inexisteată în Bucureşti. Mihail Stelescu scoate
revista „Păreri Studenţeşti“, revistă de atitudine naţionalistă.
În calitate de student îl găsim la toate manifestările studenţimei, vorbind şi luptând pentru doleanţele ei.
Activitatea legionară în București este imensă.
A creiat şi împlântat curentul legionar îndreptându-și lupta spre muncitorime, spre a nu cădea în braţele comunismului. Organizează primul sector, colaborează la „Axa“ în ce privește chestiunile muncitoreşti, îndepărtând muncitorimea de curentele anarhice. În 1931 ia parte la alegerea parțială de la Neamţ unde candidează şi se alege Corneliu Zilinschi. In această luptă dă dovadă de un curaj şi credinţă nebună datorită căreia s'a ales Corneliu Zilinschi în parlament.
In luna Ianuarie 1932 se începe propaganda pentru locul de deputat din Tutova rămas vacant prin moartea lui Hamangiu, ministru de Justiţie. Din partea gărzii de fier candidează Ion Zilinschi Codreanu. Se deslănțue o teroare extraordinară împotriva gărzii de fier.
Corneliu Zilinschi Codreanu se duce la Tutova şi rămâne complect demoralizat şi se gândeşte de a renunţa la luptă.
Mihail Stelescu ia treizeci de legionari din Bucureşti, îi înflăcărează şi porneşte pe jos din Bucureşti la Tutova, în luna Ianuarie, pe un ger extraordinar.
După un marş de 3 săptămâni prin ger şi ninsoare ajunge la Tutova.
Incepe propaganda și datorită numai şi numai lui Mihail Stelescu, garda reuşeşte. Pentru toate aceste merite, Mihail Stelescu este numit de însuş Codreanu ca succesor al său întrun caz de moarte. Este citat pe ordin de zi, ca tipul perfect al legionarului şi înaintat printre primii la gradul de comandant legionar.
Aşa s'a făcut cunoscută Garda, prin închisorile suferite de Codreanu şi Stelescu şi reuşita celor două alegeri.
In alegerile generale din 1932 sub guvernul Vaida, Garda de fier obține cinci mandate în parlament printre care şi Mihail Stelescu, care este ales deputat de Covurlui, primul iudeț organizat de Stelescu de unde s'au risipit băeţii care au înălțat apoi mişcarea.
Astfel Mihail Stelescu ajunge datorită activității, energiei şi capacității sale, deputat la vârsta de 25 ani!
În parlament ia cuvântul regulat şi cu această ocazie dovedeşte un strălucit talent oratoric şi inteligență vie.
Din acest moment începe să devină un pai în ochii lui Codreanu.
Tot tineretul legionar făcuse din Stelescu idolul lor. Stelescu ia inițiativa depunerii unei cruci la mormântul eroului necunoscut peste capul lui Corneliu Zilinski care fuge la Iaşi. In fruntea a 10.000 de oameni, Stelescu depune crucea la mormântul erouiui necunoscut. Cu această ocazie, Stelescu este reținut şi arestat.
Curentul de simpatie pentru Mihail Stelescu creştea extraordinar. Invidia încolțise în sufletul lui Corneliu Zilinski.
Ion Zelinski Codreanu spunea în toate părțile că Stelescu de aceia ia cuvântul în parlament căci vrea să ia şefia Gărzii de fier.
Mihail Stelescu oferă demisia lui Corneliu Zilinski, dar i se respinge demisia sub motiv că ce va zice lumea.
Din diurna de 30.000 lei, Stelescu primea 6.000 lei lunar restul dădea Gărzii.
Corneliu Zilinski începe să-l îndepărteze treptat treptat pe Stelescu care îi devenise periculos prin cinstea şi capacitatea sa, trecând anumite atribuţii altor persoane inofensive lui Zilinski.
Ajungem în vara anului 1933, dată care înseamnă mormântul politic al lui Zilinski Codreanu.
Guvernul Vaida îşi trăia ultimele luni de guvernare şi era lucru ştiut că va veni Duca, care a spus-o în nenumărate ori că nu va tolera abuzul, se va aplica legea pentru a nu mai exista acei gangsteri politici care servesc ca diverstismente politic. Codreanu se înconjoară de elemente noui şi dubioase.
De ex. M. Polihroniade grec, V. Vojen francez de meserie artist, faimosul Virgil Ionescu fratele lui Barbu Ionescu, care după unii s'ar numi Marcu Leibovici şi Luca Gheorghiade. Aceşti indivizi au avut o misiune precisă, aceia de a distruge Garda de fer şi de a aduce pe Corneliu Zilinski în brațele unor anumite interese. Din nenorocire, reuşesc complect şi Zilinski îşi ia anumite angajamente în schimbul unor promisiuni fantastice. Stelescu se revoltă împotriva intruşilor de ultima oră care veneau să îşi facă interesele pe spatele celor ce au luptat. Cade guvernul Vaida şi urmează guvernul Duca.
(In numărul viitor vom continua lupta de demascare pe bază de documente şi acte zdrobitoare).
Cruciada Românismului - Anul III, nr 97 din 13 decembrie 1936
Dacă doriți să distribuiți:
Înapoi la index