De câteva luni de zile am asistat la cel mai trist spectacol de dezagregare a unor idei şi la dărâmarea unor iluzii, cari au alimentat un timp năzuințele tineretului asuprit de nevoi și mizerie.
Formulele "naționaliste“ s'au dat peste cap și au făcut tot ce au putut pentru a se compromite.
Cu o mândrie dureroasă și pe care mai bine nu aveam ocazia de a o releva, trebuie să spun că am fost singurul dintre toți cei ce militează efectiv pentru românism, care nu m'am entuziasmat nici de formula Vaida, nici de fuziunea Goga-Cuza, nemai vorbind de mascarada constructivistă pe nisip a aceluia pe care-l cunosc ca pe un cal breaz.
Vaida Voevod, văzând că lumea înclină spre ideile de dreapta, a licitat și el un „numerus valahicus” zgomotos, cu întruniri de aderenti cari nu erau ai lui, cu ovații cari nu erau pentru el, ca la urmă iureșul pornit să se oprească în drum, făcând de râs bătrânețele unui om care, în orice caz, nu mai o astfel de recompensă a vieței nu merita. Dar gresala a făptuit-o singur.
Cum putea să dureze o acțiune care nu are altă lozincă decât o alta veche, spoită nou? Cum poate pătrunde în sufletul unui popor o credință care nu există, un program copiat și o acţiune fără suflet?
Adică d-l Vaida, vechiu politician, crede el sincer că oamenii din jurul lui — cei 11 faimoși miniştri — au aderat la el din credință oarbă în „Valahism“ sau altă formulă? Intr'o singură formulă cred aceştia, în aceia a „viitorului guvern“.
Și ce e mai dureros e constatarea care am făcut-o întrebând pe unii și pe alții: "Ce te-a făcut să devii vaidist“? Iar răspunsul era mereu acelaş: „Ce vrei dragă, credeam și eu că o să vie la guvern credeam că e ceva serios, dar m'am înşelat“.
Nu știu dacă d-l Vaida va ceti aceste rânduri, dar cu astfel de mercenari ce se îmbulzesc la putere nu se creiază pârtii noi în istorie.
O miscare vie, renovatoare și revoluţionară are nevoie iniţial de cel puțin 500 de oameni care să nu viseze puterea, ci să fie hotăriţi să lupte și în caz că vor fi sigur înfrânți. Are dl Vaida măcar unul din aceștia de sămânță? Și e tot vina d-lui Vaida, că n'are. Oamenii care știu să moară pentru o ideie nu se recrutează cu întruniri și lozinci de peste noapte. Iată vina de care va avea să răspundă și dl Vaida în fața românismului: semănarea de debandadă în massele românești, fără nimic consolidat, fără nimic serios.
De altfel, falimentul său se mai datorește și etementelor pe care s'a sprijinit.
N'a trecut mult însă dela agitația vaidistă şi iată că a apărut fuziunea Goga-Cuza.
Am scris atunci un articol încare prevedeam dezastrul.
A venit mai repede decât credeam. Primesc știri din toată țara că majoritatea cuziștilor sânt nemulţumiţi, se retrag, ba alții se revoltă.
La Bucuresti asist cu amărăciune la lupta pe viață și pe moarte între „tineretul“ unor acelorași credinţe. Unii altora își aruncă învective de „vânduti jidanilor“, „masoni“ etc.
Nu găsesc acești "naţionalişti“ care se vând reciproc „jidanilor” că devin caraghioși față de însăşi cei cărora se vând aşa de repede?
De ce nu spun răspicat cauzele pentru care se despart? Dece se dau după paravanul cuvântului „jidan“?
Procedeul îl cunosc. L'am suportat și eu. Dacă n'am mai crezut în Codreanu, în crimele lui și în incapacitatea lui, imediat s'a inventat lozinca: „vândut jidanilor“.
Cât de caraghios se compromit aceste creere strâmte care nu știu repeta altceva, decât acest refren papagalicesc și stupid.
Dacă s'ar spune sau s'ar putea spune lucrurilor pe față, iar „jidanilor“ pe adevăratul lor sex cât de oribili ar apărea unii „naționalişti“.
În orice caz, debandada e în plin. „Porunca Vremii“ se roagă în genunchii de cuziști să nu se dea în spectacol că se fac de râs. Adică de frica râsului să se unească numai?
Alta e cauza. Mult mai profundă şi mai gravă.
Și să luăm un exemplu.
El vrea să arate că așa zisa mișcare „naționalistă“ la noi a terminat de mult cu principiile și cu ideologia, a rămas o simplă masă de manevră care se dizolvă după pofte și se agită la fel, iar conducătorii acestor „naţionalisme“ sânt niște inconştienţi cari se pretează la jocurile murdare ale politicei de culise.
Iată cauza profundă a debandadei „naționalismului“.
Lipsă de demnitate, lipsă de integritate, practici criminale, practici violente, Masă de manevră în mâna oricui.
Lipsă de coeziune sufletească, fiecare voind să fie mai radical decât celălalt.
Ce spectacol trist oferă azi unui neam sărăcit şi deznădăjduit marii lui profeți ce se dovedesc marionete trase de sfori şi incapabili de o linie de caracter.
Țara aceasta are nevoie de oameni cari, dacă cred în ceva, să se lase trași pe roată dar să nu abdice dela credința lor: dacă disprețuesc pe cineva s'o spuie și vor îi respectați, să nu lingușească.
S'au speriat naționaliștii noștri de beciurile polițiilor si de aceia se iau bine cu sefii lor? S'au văzut „naționaliști“ deputaţi și de aceia îşi bat joc de alegătorii lor?
Continuaţi mascarada, vă îndepliniti un mandat al soartei. Sânteţi precursori de tristă memorie ai adevăratului românism ce va răsări tumulos și plin de vigoare atunci cânt timpul va suna. Până atunci, acei ce aspiră la mărețul titlu de regeneratori ai românismului să-și pregăteasca sufletul, minte și caracterul ca să nu se mai dea în spectaco ca cei de azi.
MIHAIL STELESCU
Cruciada Românismului - Anul I, nr 37 de joi, 22 august 1935
Dacă doriți să distribuiți: