Îl cunoaștem pe Dr. Trifu de mult. Și caracterul și atitudinea și valorea lui intelectuală. Colaboratorul intim al regretatului Prof. Dr. Paulescu și animatorul unei acțiuni sănătoase anti masonice și creștine. Demisia sa dela Cuziștii nu ne surprinde, dar ne întrebăm cu teamă, ce cauze profunde, morale și sufletești l-au putut despărți de bătrânul doctrinar, prof. A. C. Cuza?
Sântem convinși că nu o nouă orientare sau o înglobare a sa în vr’un partid politic. Sântem siguri că va rămâne pe aceași linie dreaptă a românismului-creștin învățat dela maestrul său.
Atunci de ce?
Poate că bănuim, dar e așa de dureros să vedem cum în fața fronturilor comune ale democrației și stângei radicale, organizațiile noastre de dreapta se fărâmițează și se distrug sub arzătoarea pecingine a unei cangrene reprovabile.
Când vor înțelege conducătorii mișcărilor românești că a sacrifica puțin din egocentrismele lor dăunătoare și a pune stavilă introducerii între rânduri a unei plevuști de interesați meschini, în dauna elementelor inițiale de luptă, îndepărtate fie prin eliminări sau demisii, ar fi un câștig imens pentru izbânda ideii?
Dacă pe acești șefi (și ei trecători ca toți oamenii) i-ar interesa mai mult triumful spiritual al mișcării, în genere, decât succesul fizic al persoanei lor, ideia românismului ar birui curată și neîntârziat fără a mai asista, la acest proces de dezagregare a adevăratelor forțe ce merg să se izoleze în turnul lor de fildeș.
Cruciada Românismului - Anul I, nr 1 de joi, 22 noiembrie 1934
Dacă doriți să distribuiți: